22. El veni să aducă ajutoare vitei şi îi anunţa pe toţi că el este venit pentru a aduce ajutoare vitei.

23. Şi iată că Domnul oilor coborâ înflăcărat de mânie ăi toţi cei care l-au zărit au rupt-o la fugă. Ceilalţi s-au închinat în tabernacol, iar acvilele, ulii, corbii şi vulturii s-au unit şi au adus cu ei toate oile de pe camp.

24. Se uniră cu toţi încercând să rupă cornul vitei.

25. Atunci văzui omul care a scris la ordinele Domnului luând cartea distrugerilor împlinită

cu ultimii doisprezece păstori şi aduse dovada că ei au făcut să piară mai multă lume decât de către cei care au fost înaintea lor.

26. Văzui încă venind la ei pe Domnul oilor ţinând în mână sceptrul mâniei Sale, lovi pământul care se întredeschise şi animalele şi păsările cerului încetară să mai năpăstuiască pe oi şi căzură în prăpăstiile căscate în pământ, care s-au închis apoi deasupra lor.

27. Mai văzui apoi dându-se o sabie mare oilor cu care acestea au urmărit la rândul lor pe fiarele sălbatice şi le-au ucis.

28. Ci toate animalele şi toate păsările cerului s-au retras din faţa lor 29. Şi văzui un tron ridicat într-o regiune promiţătoare.

30. Pe care stătea Domnul spiritelor care primii toate cărtile, 31. Şi le deschise.

32. Atunci Domnul chema primii şapte oameni albi şi le ordona să ducă prima stea, cea care a fost înaintea tuturor celorlalte, ale cărei părti sexuale erau asemănătoare cu părţile sexuale ale cailor, care în sfârşit a căzut prima, şi l-au adus cu toţii în faţa Lui.

33. Şi El zise omului care scria în prezenţa Sa şi care era unul din cei şapte oameni albi: Aduceţi aceşti şaptezeci de păstori cărora le-am încredinţat oile şi care au făcut să piară mai multe decât le-am dat ordin. Şi iată, îi văzui înlănţuiţi şi în picioare în faţa Lui. Şi se începu prin a se judeca astrele şi ele au fost găsite vinovate şi au fost duse la judecată şi le-au aruncat într-un loc adânc şi plin de flacări. După aceea au fost judecaţi cei şaptezeci de păstori şi au fost găsiţi vinovaţi, ei au fost la fel aruncaţi într-o prăpastie în flăcări.

34. În acelaşi timp, văzui în mijlocul pământului o genune plină cu foc.

35. Acesta era locul în care au fost duse oile orbite care au fost judecate ca vinovate, toate au fost aruncate în prăpastia de foc.

36. Şi prăpastia era aşezată la dreapta acestei stâne.

37. Şi văzui oile arzând şi oasele lor mistuite de foc.

38. Şi am socotit în sinea mea că această străveche stâna era distrusă, dar mai înainte au fost luate coloanele, fildeşul şi toate bogăţiile pe care le conţinea şi acestea au fost îngrămădite într-un loc aflat la răsărit.

39. Văzui de asemenea şi pe Domnul oilor ridicând o casă mai mare şi mai înaltă ca prima şi clădită în acelaşi loc unde fusese prima. Toate aceste coloane erau noi, fildeşul era nou şi era mai mult ca mai înainte.

40. Şi Domnul oilor locuia în interior. Şi toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au închinat în faţa oilor care rămăseseră şi le adorau, le adresau rugăciuni, supunându-se lor în toate lucrurile.

41. Atunci cei trei oameni care erau îmbrăcaţi în alb şi care m-au prins de mână făcându-mă

să urc, mă ridicară din nou şi mă aşezară în mijlocul oilor, înainte de începutul judecăţii.

42. Oile erau toate albe, lâna lungă şi curăţată de toate petele. Şi toate celelalte care au pierit sau care au fost omorâte, toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au adunat în această casă şi Domnul oilor tresărea de bucuria de a vedea oile întrand în stână.

43. Şi văzui că ele aşezară jos sabia care le-a fost dată, pe care ele au adus-o la stână şi au pecetluit-o în prezenţa Domnului.

44. Oile erau închise în casa care se străduia să le cuprinda pe toate. Şi ochii lor erau deschişi şi ele priveau pe Cel Bun şi nu era nici una printre ele care să nu Îl vadă.

45. Mai văzui că această casă era mare şi încăpatoare şi plină de lume. Şi iată că se născu un viţel alb ale cărui coarne erau mari şi toate animalele sălbatice, toate păsările cerului Îl adorau şi Îl implorau fără încetare.

46. Atunci văzui cum se preschimbau cu toţii şi ei deveneau vaci albe.

47. Şi prima dintre ele a fost făcut Cuvântul şi Cuvântul deveni un animal mare şi El purta pe capul său coarne mari şi negre.

48. Şi Domnul oilor se bucura să vadă toate aceste vaci.

49. Şi eu care m-am prosternat, m-am trezit, dar am păstrat în minte tot ceea ce am văzut.

Aceasta este viziunea care mi-a aparut în timpul somnului meu. eu am sărbătorit la trezirea mea pe Domnul a toată dreptatea şi i-am adus Lui Toată slăvirea.

50. După aceea, am vărsat multe lacrimi şi ele curgeau fără întrerupere amintindu-mi de cele ce am văzut. Căci toate aceste lucruri se vor împlini şi toate lucrările celor fericiţi se vor vădi la timpul lor.

51. Şi mă gândii noaptea la visul pe care l-am avut şi plânsei amarnic, tulburat încă de viziunile pe care le-am avut.

Capitolul 88

1. Şi acum, O, fiul meu Metusala! fă-i să vina la mine pe toţi fraţii tăi şi strânge în faţa mea pe toţi copiii mamei tale. Căci mă frământa o voce interioară, spiritul din înalt m-a acaparat, vreau să

vă arăt ceea ce se va întampla în vremurile care vor veni.

2. Atunci Metusala se duse şi adună în faţa lui Enoh pe toţi fraţii săi şi pe toate rubedeniile sale.

3. Atunci Enoh, se adresă tuturor copiilor săi:

4. Ascultaţi, zise el, copiii mei, ascultaţi vorbele tatălui vostru şi dechideţi urechile la ceea ce vreau să vă spun căci voi trebuie să fiţi atenţi când am să vă vorbesc. Iubiţii mei, urmaţi căile derptăţii şi nu vă depărtaţi de ele deloc.

5. Să nu aveţi inima îndoită şi să nu vă însoţiţi cu oamenii înşelători, ci mergeţi pe căile dreptăţii, urmaţi drumul cel bun şi adevărul să fie tovarăşul vostru.

6. Căci vă anunţ: prigoana va domni într-o zi pe pământ, dar la sfârşit Dumnezeu va face o mare judecată, când nedreptatea va fi alungată, ea va fi stârpită din rădăcină. Ea se va ridica totuşi din nou, dar zadarnice eforturi! Lucrările sale vor fi din nou nimicite, toate asupririle, toate nelegiuirile vor fi din nou pedepsite.

7. Pentru aceasta, atunci când nedreptăţile, pacatele, blasfemiile, tirania, toate soiurile rele într-un cuvânt, se vor întinde peste pământ, când neascultarea, nedreptatea şi nepedepsirea vor predomina, atunci va veni din cer o osândă înspăimântătoare.

8. Domnul în toată sfinţenia Sa, va apare plin de mânie şi va pedepsi pe vinovaţi cu pedepse teribile.

9. Domnul în toată sfinţenia Sa, va apare plin de mânie şi va veni să judece pământul.

10. Atunci prigoana va fi stârpită din rădăcina şi nedreptatea va fi nimicită.

11. Toate locurile pământului vor fi distruse de foc cu locuitorii lor. Toţi, de oriunde ar veni, vor fi judecaţi şi pedepsiţi după lucrările lor şi pedepsele vor fi veşnice.

12. Atunci cei drepţi se vor trezi din somnul lor şi Domnul se va ridica împotriva celor răi.

13. Atunci rădăcinile nedreptăţi vor fi nimicite, păcătoşi vor pieri cu foc şi cei care hulesc vor pieri prin sabie.

14. cei care îşi asupresc fraţii, ca şi cei care hulesc vor pieri prin sabie.

15. Şi acum lăsaţi-mă, copiii mei, să vă arăt căile dreptăţii şi cele ale nedreptăţii.

16. Apoi vă voi spune ce mai trebuie să se mai întâmple.

17. Ascultaţi-mă deci, O copiii mei! mergeţi pe calea dreptăţii, ocoliţi calea nedreptăţii, căci toţi aceia care vor urma această cale vor pieri pentru totdeauna.