Cartea lui Enoh - Versiunea etiopeană

Capitolul 1

1. Iată cuvintele lui Enoh prin care el binecuvintează pe cei aleşi şi cei drepţi care vor 2. trăi în ziua necazului, când cei răi şi fără Dumnezeu vor fi îndepărtaţi. Şi el a vorbit în parabole şi a zis - Enoh, om drept care a mers în faţa Domnului, când ochii lui au fost deschişi şi când el a avut o viziune de la Cel Sfânt în Ceruri pe care îngerii mi-au arătat-o, şi de la ei am auzit totul şi de la ei am înţeles după cum a văzut, dar nu pentru aceasta generaţie, ci pentru o generaţie, 3. care va veni. În ce priveşte pe cei aleşi, am spus pilda mea cu privire la ei: Cel Sfânt şi Măreţ va veni din locuinţa Lui,

4. Şi Dumnezeul cel veşnic va păşi pe pământ chiar pe muntele Sinai, apărând din tabăra Sa şi va apărea în toată forţa puterii Lui, din cerurile cerurilor 5. Toţi vor fi îngroziţi de spaimă şi veghetorii se vor cutremura, şi o mare frică şi cutremur va fi până la marginile pământului

6. Şi munţii înalţi vor fi clătinaţi şi dealurile înalte vor fi făcute joase şi se vor topi ca ceara înaintea flăcării .

7. Şi tot pământul va fi împărţit , şi tot ce va fi pe faţa pământului va fi distrus, şi astfel vor fi judecaţi toţi oamenii

8. Dar cu cei drepţi El va face pace. Cei aleşi vor fi apăraţi, şi mila Lui va fi peste ei şi toţi vor deveni propietatea lui Dumnezeu. Şi El îi va ajuta pe toţi, şi va răsări lumina peste ei, şi El va face pace cu ei.

9. Şi iată! El soseşte cu zece mii dintre sfinţii săi pentru a judeca pe toţi , pentru a distruge tot ce este necurat şi a condamna tot ce este firesc. Şi de toate lucrările rele pe care le-au făcut în necurăţie, şi de toate lucrurile grele pe care păcătoşii le-au vorbit împotriva Lui.

Capitolul 2

1. Observând tot ce are loc în cer, cum ele nu îşi schimbă orbita şi luminătorii care sunt în ceruri, cum răsar cu toţii în ordine fiecare în anotimpul său 2 . şi nu se abat de la ordinul primit.

3. Ei ştiu că sferele cereşti care ne luminează nu-şi schimbă niciodată drumul; că fiecare din ele răsar şi apun cu regularitate, la timpul propriu fiecăruia, fără a se abate niciodată de la ordinele pe care le-a primit. Ei privesc pământul şi ştiu imediat totul despre el de la început şi până la sfârşit.

4. Ei văd că fiecare din creaţiile lui Dumnezeu urmează fără abatere drumul care i sa dat. Ei văd vara şi iarna; văd că pământul e îndestulat cu apă şi că norii, ceţa şi ploaia împrospătează

văzduhul.

Capitolul 4

Ei văd şi admiră cum fiecare copac îşi alcătueşte coroana sa de frunze, cum apoi o pierde, cu excepţia a 14 copaci privilegiaţi care rămân totdeauna verzi şi care în timpul multor ierni crează

impresia de primăvară.

Capitolul 5

Ei admiră apoi în zilele de vară cun soarele încălzeşte pământul, încă de la începutul drumului său, în timp ce voi căutaţi răcoarea frunzişului; în timp ce pământul crapă de căldura arzătoare şi voi nu mai sunteţi în stare să vă plimbaţi nici la munte, nici la şes.

Capitolul 6

1. Ei admiră apoi cum în copaci la adăpostul frunzelor se încarcă în acelaşi timp de fructe; dar de asemenea ei înţeleg, şi în acelaşi timp recunosc că toate aceste lucruri sunt făcute pentru noi de Cel care trăieste veşnic.

2. Că toate lucrările din fiecare an, că toate creaţiile Sale urmează fără abatere ordinea dinainte stabilită; şi totuşi; când Dumnezeu hotărăşte aşa toate lucrurile trebuie să dispară.

3. Ei văd cum mările şi râurile săvârşesc fiecare misiunea lor.

4. În timp ce voi, voi suportaţi cu greutate , voi nu duceţi la bun sfârşit multe din obligaţiile voastre faţă de Domnul vostru, voi călcaţi ordinele Sale; voi denigraţi măreţia Sa, şi gurile voastre hulesc prin pronunţarea de blasfemii împotriva maiestăţii Sale.

5. Păcătoşi cu inima împietrită, nu va exista nici un fel de pace pentru voi.

6. Zilele voastre vor fi blestemate şi anii vieţii voastre vor fi şterşi din cartea vieţilor; veţi fi dispreţuiţi de toate creaturile şi nu veţi obţine nici o îndurare.

7. În acea zi liniştea voastră va dispărea pentru totdeauna, fiind blestemaţi de toţi drepţii şi păcătoşii înşişi vă vor respinge.

8. Da, ei vă vor dispreţui la fel ca nelegiuiţii.

9. Dar pentru aleşi, a lor va fi lumina, bucuria, pacea; a lor este moştenirea pământească.

10. Pentru voi necredincioşilor, pentru voi blestem.

11. Atunci aleşii vor primii înţelepciunea, şi nu va mai fi încălcată ordinea, nu se vor mai face nelegiuiri şi nu vor mai fi orgolioşi: ci ei se vor purta cu grijă, se vor smeri şi nu vor încălca legile sfinte.

12. Astfel ei nu vor fi pedepsiţi niciodată, toată viaţa lor, iar moartea lor va fi fără tulburări şi durere; viaţa lor va fi împlinită; vor îmbătrâni în bucurie şi pace; şi anii lor de fericire se vor înmulţi cu bucurii, cu linişte, fără nori, fără tulburări, în toţi anii vieţii lor.

Capitolul 7

1. Pe când copii oamenilor se înmulţiseră în acele zile, s-a făcut că ficele lor s-au născut graţioase şi frumoase.

2. Şi atunci, când îngerii, copiii Cerurilor, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele; şi ei şi-au spus unii altora: să ne alegem femei din rasa oamenilor şi să avem copii cu ele.

3. Atunci, Samyaza, şeful lor a zis: " Eu mă tem că voi nu veţi fi în stare să vă împliniţi gândul vostru".

4. " Şi că eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastră".

5. Dar ei au răspuns: noi vă jurăm.

6. Şi noi ne legăm cu toţii cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, noi vom săvârşi ceea ce am hotărât.

7. Într-adevăr ei au jurat şi s-au legat între ei printr-un legământ cu blestem. Ei erau în număr de 200 şi coborau din Adis, loc aşezat în apropierea muntelui Hermon.

8. Acest munte era denumit Hermon (în original Armon ), pentru că acolo au jurat şi s-au legat printr-un legământ cu blestem.

9. Iată numele şefilor lor: Samyaza, şeful lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Aceştia erau şefii celor 200 de îngeri; şi restul erau toţi cu ei.

10. Şi ei şi-au ales fiecare câte o femeie, şi s-au apropiat de ele şi au convieţuit cu ele; şi ei le-au învăţat vrăjitorii, farmece şi însuşirile rădăcinilor şi arborilor.

11. Şi aceste femei au zămislit şi au născut uriaşi.

12. Statura lor era de 300 de coţi. Ei au înghiţit tot ce munca oamenilor poate să producă, şi n-a fost chip să fie săturaţi.

13. Atunci s-au întors împotriva oamenilor însişi ca să-i mănânce.

14. Şi au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la târâtoare şi la peşti, pentru a-şi potoli foamea cu carnea lor şi setea cu sângele lor.

15. Şi atunci pământul a murmurat împotriva celor răi.

Capitolul 8

1. Azayel i-a mai învăţat pe oameni să facă săbii, cuţite, scuturi, platoşe, oglinzi; el le-a arătat cum să facă brăţări şi podoabe, cum să folosească vopsele, arta de a-şi înegri sprâncenele, de a folosi pietrle preţioase şi tot soiul de spoieli, astfel încăt oamenii s-au stricat.

2. Nelegiuirea s-a întins; depravarea s-a înmulţit, creaturile încălcau orice ordin şi distrugeau tot ce le ieşea în cale.