Capitolul 29
1. Atunci am observat un alt munte, plin de arbori, de unde izvora o apă asemănătoare cu
"neketra". Numele ei era Sarira şi Colbanen. Şi pe acest munte am văzut un altul pe care creşteau arbori de aloe.
2. Aceşti arbori erau încărcaţi ca migdalii şi groşi, iar fructele pe care le făceau aveau un parfum care depăşea orice alt miros cunoscut.
Capitolul 30
1. După aceea, m-am întors la partea de miazănoapte şi am văzut intrările pe sub munţi, şi am observat şapte munţi acoperiţi de lavandă fină, de arbori parfumaţi, de scorţişoară şi papirus.
2. Apoi am lăsat în urma mea culmile acestor munţi şi am înaintat către răsărit, trecând peste marea Eritreei. Şi când am fost dincolo de ea, m-am îndreptat dincolo de îngerul Zatael, şi am ajuns în grădina dreptăţii. Acolo, am văzut între altele, mulţi arbori înalţi şi acoperiţi de flori.
3. Parfumul lor era minunat, formele lor erau deosebite şi gingaşe. Era de asemenea acolo pomul înţelepciunii, fructele căruia deschideau mintea celui ce se hrănea cu ele.
4. El era asemănător cu un tamarin, şi fructele sale de o frumuseţe remarcabilă, semănau cu ciorchini de strugure, parfumul lor înmiresma locul de jur-împrejur. Şi am strigat: Ce arbore frumos!
Ce spectacol minunat
5. Atunci îngerul Rafael, care era cu mine, mi-a răspuns: Acesta este pomul înţelepciunii, din care au mâncat stră-străbunicul tău şi stră-străbunica ta, aceste fructe le-au deschis ochii şi după ce au văzut că erau goi au fost izgoniţi din paradisul terestru.
Capitolul 31
1. După aceea, am înaintat către marginile pământului; acolo am văzut animale mari, cu înfăţişări diferite, păsări deosebite ca formă şi înfaţişare şi având glasuri diferite.
2. La răsărit de locul unde se găseau aceste animale, am zărit graniţele pământului şi locul unde cerul se sfârşea. Porţile cerului erau deschise şi am văzut ieşind din ele stelele. Atunci am socotit timpul la care au ieşit şi am notat exact numărul. Mi-am notat în acelaşi timp numele lor,
drumul lor mereu reânoit, încercările prin care trec, toate pe măsură ce Uriel, care era cu mine, mi le desluşea.
3. Deoarece el mi-a arătat totul şi despre toate mi-a dat cunoştinţă.
4. El mi-a făcut cunoscut numele lor, locul lor şi înrâuririle pe care le au.
Capitolul 32
1. Apoi m-au condus către miazănoapte, la marginile pământului.
2. Şi acolo la marginile lumii, am văzut o întinsă şi măreaţă minune.
3. Am văzut porţile cerului deschise, între ele trei fiind deosebite. Prin ele ieşeau vânturile de nord, părinţi ai frigului, grindinei, gheţii, roua şi ploii.
4. Pe una dîntre aceste porţi, vânturile suflau uşor, dar celelalte două suflau cu violenţă şi suflul lor se răspândea pe pământ.
Capitolul 33
1. De acolo, am fost condus spre apus la marginile pământului.
2. Şi am văzut trei porţi, ca şi la miazănoapte. Şi aceste trei părţi aveau aceaşi măreţie.
Capitolul 34
1. După aceea, am fost condus spre miazăzi, la marginile pământului. Acolo existau de asemenea trei porţi, prin care ieşeau roua, ploaia şi vântul.
2. Apoi m-am dus către răsărit, la marginile pământului, unde am văzut trei porţi ale cerului întoarse către răsărit şi a căror deschidere era mai mica. Prin aceste porţi ieşeau stelele cerului, care îşi urmau drumul lor neabătut către apus; şi acest drum strălucitor o fost vizibil în toate timpurile.
3. Când le-am văzut, mi-am ridicat vocea şi am lăudat pe Domnul care a făcut aceste corpuri luminoase şi strălucitoare, pentru a arăta inteligenţele îngerilor şi oamenilor, măreţia lucrărilor Sale; pentru ca ei să sărbătorească şi unii şi alţii, minunăţiile puterii Sale, pentru ca ei să glorifice lucrările divine ale mâinilor Sale, şi pentru ca ei să Îl laude în vecii vecilor.
Capitolul 34
1. Iată o altă viziune, a doua viziune a înţeleptului, viziunea avută de Enoh fiul lui Iared, fiul lui Mahalaeel, fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui Seth, fiul lui Adam. Aici este începutul acestei întelepciuni, care mi s-a dat să o desluşesc şi să o fac iubită de cei care locuiesc pe pământ. Ascultaţi deci şi înţelegeţi lucrurile sfinte pe care am venit să vi le dezvălui în prezenţa lui Dumnezeu. Cei care au trăit înaintea noastra au văzut în oficierea cuvântului o datorie pentru ei.
2. Iar noi care am venit după ei, nu am pus nici o piedică propovăduirii înţelepciunii; dar niciodată în această zi, nu i-sa dat unei persoane ceea ce mi s-a dat mie, întelepciunea pe potriva întelegerii mele şi pe măsura bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce am primit de la El este într-adevăr o fărâmă din viaţa eternă.
3.Această învăţătură a fost înfăţişată în 103 parabole, pe care mi-am făcut datoria să le vestesc locuitorilor acestei lumi.
Capitolul 35
1. Prima parabolă. Când adunarea celor drepţi îşi va arăta puterea pe pământ, păcătoşi vor putea fi pedepsiţi şi îşi vor primi răsplata cuvenita pentru fărădelegile lor, în faţa tuturor.
2. Când dreptatea se va manifesta înaintea celor drepţi; fie ca lucrările lor să fie măsurate de Domnul spiritelor şi meritele lor să primească recompensa promisă; când lumina celor drepţi şi a celor aleşi care trăiesc pe pământ va străluci de-a străfulgerare nemuritoare, în acel moment, care va fi locuinţa celor păcătoşi ? Unde va fi locul de odihna al celui care l-a respins pe Dumnezeu ? Oh! ar fi fost mai bine pentru el dacă n-ar fi existat niciodată!
3. Când vor fi revelate tainele gândite de cei drepţi, păcătoşii vor suferi o judecată severă şi nelegiuiţii vor fi chinuiţi în faţa lor.
4. Din acel moment, stăpânii pământului vor înceta de a mai avea putere şi autoritate. Ei nu vor fi în stare să privească sfinţii în faţa; căci lumina celor drepţi şi aleşi nu poate fi asemuită decât cu cea a Domnului spiritelor.
5. Cu toate acestea puternicii lumii nu vor fi nimiciţi, ci ei vor fi predaţi în mâinile celor drepţi şi sfinţi.
6. Şi după aceasta nu va mai fi milă pentru ei din partea Domnului, căci odată cu viaţa, va fi trecut şi timpul iertării.
