22. Al cărui veşmânt era mai strălucitor decât soarele şi mai alb decât zăpada.

23. Nici un înger nu era în stare să Îl privească în faţă pe Strălucitorul şi Magnificul, nici să

se apropie de El; nici un ochi de muritor nu putea să Îl privească. Un foc strălucitor ardea în jurul Lui.

24. Şi se ridica, chiar înaintea lui, un foc de o mare întindere; astfel încăt cei ce-l înconjurau, nu puteau să se apropie de El, şi erau în faţa lui mii şi mii. El nu avea nevoie nici de sfaturi, nici de ajutoare, dar sfinţii care formau curtea lui nu îl părăseau nici ziua nici noaptea. M-am apropiat cât am putut, acoperindu-mi faţa şi plin de teamă. Atunci, Domnul El însuşi a binevoit cu propria Sa gură să mă cheme pe nume: Apropiete, spuse El, apropiete mai mult şi vino să auzi cuvintele Mele sacre.

25. El m-a primit şi m-a făcut să mă plec în faţa porţii. Şi îmi ţineam ochii coborâţi în pământ.

Capitolul 14

1. Atunci mi s-a adresat şi mi-a spus aşa: Ascultă, ascultă fără frică, O! Enoh cel drept, O!

scrib al dreptăţii, apropie-te şi ascultă vocea mea. Du-te, spune-le îngerilor veghetori care te-au trimis să mă rogi pentru ei: Voi trebuie să vă rugaţi pentru oameni şi nu oamenii pentru voi!

2. De ce aţi abandonat înalţimile sfinte ale cerului, locuinţele voastre eterne, pentru a merge să păcătuiţi cu femeile. De ce v-aţi îndrăgostit de ficele oamenilor; v-aţi însoţit de ele; v-aţi dedat cu ele la lucruri care ţin de copii pământului, şi aţi dat naştere unei rase nelegiuite?

3. Voi care eraţi spirite ale cerului, având sfinţenie şi viaţă eternă, v-aţi murdărit cu femeile, v-aţi dedat la muncile cărnii, aţi zămlisit în sânge, v-aţi purtat ca şi aceia care sunt numai din sânge şi carne.

4. Ei, au fost creaţi pentru a muri.

5. Iată de ce le-am dat lor femei, în scopul de a convieţui cu ele pentru a procrea copii care să le păstreze rasa pe pământ.

6. Dar voi aţi fost creaţi ca spirite curate încă de la început voi aveţi o viaţă eternă, voi nu puteţi muri.

7. Şi de aceea Eu nu v-am dat voua femei, pentru că fiind spirite curate voi trebuia să locuiţi în cer.

8. Şi acum uriaşii care sunt rezultatul târgului dîntre spirit şi carne, se vor numi pe pământ spirite rele şi ele vor trăi pe pământ. Ei vor procrea la rândul lor spirite rele, pentru că ei ţin de cer cu o parte a firii lor pentru că îşi trag sămânţa din îngerii veghetori cei sfinţi. Ei vor deveni deci spirite rele pe pământ şi se vor numi spirite ale răului. Locuinţa spiritelor cereşti este cerul; iar pământul este locuinţa spiritelor pământeşti care sunt născute din pământ.

9. Spiritele uriaşilor vor fi ca norii care aduc peste pământ nenorociri de toate soiurile, ciume, războiul, foamea.

10. Şi doliul. Ele nu vor bea şi nu vor mânca, invizibile pentru toate privirile, ele se vor amesteca între bărbaţi şi femei, pentru că ele au primit viaţă în zilele de nimicire şi masacru.

Capitolul 15

1. După moartea uriaşilor, oriunde vor zbura sufletele lor, atunci când îşi vor abandona trupurile, carnea lor va trebui să piară înaintea judecăţii. Ea va fi nimicită până în ziua marelui sfârşit al Universului; atunci când îngerii veghetori şi nelegiuiţii vor fi distrişi pentru totdeauna.

2. Cât despre îngerii veghetori care te-au trimis să te rogi la mine pentru ei, 3. Le spun lor, acestor inteligenţe cereşti: Voi aţi avut cerul pentru a locui; tainele cele mai ascunse nu v-au fost arătate; cu toate acestea voi aţi cunoscut un secret al nedreptăţii.

4. Şi voi l-aţi dezvăluit femeilor care v-au mişcat inimile şi prin voi s-a înmulţit răul pe suprafaţa pământului.

5. Spune-le lor deci: Niciodată voi nu veţi obţine iertarea, niciodată nu veţi mai avea pace!

Capitolul 16

1. Apoi ei m-au ridicat într-un loc unde exista un foc mistuitor; şi unde după bunul lor plac, ei luau înfăţişarea unui om.

2. M-au condus pe un loc ridicat, pe un munte al cărui vârf se avânta către ceruri.

3. Şi eu am văzut izvorul fulgerelor şi tunetelor la marginile acestui loc, în colţul său cel mai adânc.

4. Apoi ei m-au dus în apropierea unei ape ţâşnitoare şi tot mai mult către apus, către focurile soarelui ce apune. Am ajuns la marginea unui râu de foc care curgea ca apa şi se vărsa în marea cea mare de la apus.

5. Am văzut toate marile fluvii şi am nimerit în mijlocul negrelor tenebre; în acest loc pe orice carne îl părăseşte; am văzut munţii de întuneric care se nasc iarna şi locurile în care apa se prăvale în propiile genuni.

6. Am văzut şi locul de vărsare al tuturor fluviilor din lume şi pe cel al genunii.

Capitolul 17

1. Am ajuns apoi la magazia tuturor vânturilor şi am văzut modul în care ele folosesc drept ornament pământul şi la păstrarea temeliilor pământului.

2. Am văzut piatra unghiulară care susţine pământul.

3. Am văzut şi cele patru vânturi care susţin pământul şi bolta cerească.

4. Am văzut vânturile care suflă în înaltul cerului;

5. Cele care se înalţă între cer şi pământ şi care formează stâlpii cerului.

6 Am văzut vânturile care fac să se rotească cerul şi care pun în mişcare pe orbitele lor soarele şi stelele, şi deasupra pământului, am văzut vântul care susţine norii.

7. Am văzut drumul îngerilor.

8. Am văzut la marginea pământului, bolta cerească sprijinindu-se de el. Atunci m-am întors spre miazăzi.

9. Acolo ard, noapte şi zi şase munţi de pietre preţioase, trei la partea de răsărit, trei la partea de miazăzi.

10. Cei dinspre răsărit erau făcuţi din pietre de diverse culori; perle şi antimoniu; cei dinspre miazăzi erau pietre roşii. Vârfurile lor se înălţau până la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era din alabastru şi în partea de sus din safir. Am văzut şi focul dogoritor care ardea pe munţi.

11. Acolo, am mai văzut şi o regiune întinsă unde se adunau apele.

12. Am văzut şi izvoarele pământului, ascunse în coloanele luminate ale cerurilor.

13. Şi în aceste coloane ale cerului, eu am văzut focuri care izbucnesc fără număr, dar nici în sus nici în jos. Deasupra acestor izvoare, am văzut un loc care nu are nici boltă deasupra, nici pământ dedesupt, şi nu era nici pic de apa; şi nimic la dreapta nimic la stânga; un loc cu desăvârşire pustiu.

14. Şi acolo, am zărit şapte stele, strălucind ca munţii de foc, sau ca nişte spirite desăvârşite.

15. Atunci îngerul a spus: acest loc, va fi până la dispariţia cerului şi a pământului, închisoarea stelelor şi a armatelor cerului.

16. Aceste stele care se rotesc deasupra focului sunt acelea care au călcat porunca lui Dumnezeu, înainte de a-şi încheia încercările lor. Şi de aceea au fost încătuşate în acest loc, până

când îşi vor ispăşi crimele lor în anul cel de taină.

Capitolul 18

1. Atunci Uriel strigă : Iată îngerii care au trăit cu femei, şi au fost destinaţi a fi conducători;

2. Cei care au dezonorat oamenii, înmulţind greşelile printre ei, punându-i să aducă jertfe demonilor precum lui Dumnezeu. Dar în ziua cea mare ei vor fi judecaţi şi vor pieri, şi femeile lor împreună cu ei, pentru că s-au lăsat ademenite fără să se opună.