mişcare fără de ragaz ?
4. Atunci Raquel, unul dintre îngerii care mă însoţea mi-a răspuns: 5. Acest foc dogoritor, care se mişcă fără încetare spre apus, este focul care aprinde toţi aştrii cerului.
Capitolul 23
1. De acolo, am ajuns într-un alt loc şi am văzut un munte de foc arzând noapte şi zi. Când m-am apropiat, am zărit şapte munţi strălucitori, care erau separaţi unul de altul.
2. Pietrele din care erau formaţi, erau frumoase şi strălucitoare; ei sclipeau şi radiau, iar suprafaţa lor era lustruită. Erau trei către răsărit, cu atât mai de neclintit, cu cât erau aşezaţi unul peste celălalt; şi existau trei la miazăzi la fel de neclintiţi. Erau de asemenea, văi adânci, dar care erau separate unele de altele. În mijloc se ridica cel de al şaptelea munte. Şi toţi aceşti munţi apăreau de departe ca nişte tronuri majestoase. Şi ele erau acoperite de arbori frumoşi mirositori.
3. Printre aceşti arbori, exista unul cu un miros împrospătat fără încetare şi atăt de suav încăt nu mai exista altul nici în gradina Edenului care să răspândească un miros atât de încântător.
Frunzele sale, florile sale, lemnul său nu se veştejeau niciodată şi fructele sale erau frumoase.
4. Fructele sale se asemănau cu fructele palmierului. În faţa acestei privelişti, am strigat: Iată
un arbore demn de văzut; ce frunze frumoase, ce fructe gustoase ! Atunci Mihail, unul din îngerii sfinţi şi slăviţi care mă însoţeau şi care era conducătorul lor mi-a răspuns.
5. Enoh, de ce întrebi de parfumul acestui arbore ?
6. De ce eşti tu atât de dornic de a-l cunoaşte ?
7. Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Vreau să ştiu totul, dar în special totul cu privire la acest arbore.
8. Îngerul mi-a răspuns: Acest munte pe care îl vezi şi al cărui vârf ajunge la aceaşi înalţime cu tronul Domnului, va fi locaşul unde se va odihni Domnul Sfinţeniei şi gloriei, Regele cel veşnic, atunci când va veni şi va coborâ pentru a vizita pământul, în bunătatea Sa 9. Cât despre acest arbore cu mirosul său suav, al cărui parfum nu are nimic senzual, nimeni nu va putea să pună mâna pe el până în ziua judecăţii. Atunci când cei răi vor fi abandonaţi
chinurilor veşnice, acest arbore va fi dat celor drepţi şi umili. Fructele sale vor fi păstrate pentru cei aleşi. Căci viaţa va fi răsădită într-un loc Sfânt către miazanoapte, către locuinţa Regelui veşnic.
10. Atunci ei se vor bucura şi se vor cutremura de fericire în Sfântul sfinţilor, un miros încăntator le va pătrunde în oase şi ei vor avea, ca şi strămoşii tăi viaţă lungă pe pământ; şi această
viaţă nu va fi tulburată nici de nenorociri, nici de suferinţe, nici de sărăcie.
11. Şi am binecuvântat pe Dumnezeul gloriei, Regele veşnic care a hărăzit acest arbore şi a avut bunăvoinţa de a-l destina sfinţilor.
Capitolul 24
1. De acolo am fost condus către mijlocul pământului şi am cuprins cu privirea un loc binecuvântat şi roditor une arborilor le cresc fără încetare, ramuri verzi.
Acolo am văzut încă un munte sacru şi dedesupt pe latura de răsărit, am văzut o apa care curgea către miazăzi. Am mai văzut către răsărit şi un alt munte, la fel de înalt, aşezat în mijlocul unor văi adânci, dar înguste.
2. Apa curgea către munte, pe partea sa de la apus: dedesupt se înalţa un alt munte.
3. Şi, la picioarele acestui munte se afla o vale îngustă şi în mijloc erau alte văi adânci şi stâncoase care se întindeau către cei trei munţi. Dar aceste văi, care erau adânci, dar înguste, mărgineau o stâncă uriaşă pe care era plantat un arbore. Şi cu uimire am admirat stânca şi văile.
Capitolul 25
1. Apoi am strigat: Ce înseamnă acest pământ binecuvântat, aceşti arbori înalţi şi această
vale blestemată care le separă ?
2. Şi Uriel, unul dintre îngerii sfinţi care erau cu mine, mi-a răspuns: Această vale este blestemată pentru veşnicie. Aici vor fi adunati toţi cei care şi-au folosit limbile pentru a-l huli pe Dumnezeu, cei care au deschis gura pentru a blestema gloria Sa. Aici vor fi adunaţi şi aici le va fi locuinţa.
3. În ziua supremă a judecăţii, El va face din ei un mare exemplu de dreptate în ochii tuturor sfinţilor; căci aceştia vor obţine iertarea în faţa lui Dumnezeu, şi îl vor binecuvânta în toate zilele vieţii lor ca pe Domnul şi Regele lor.
4. Şi ei vor sărbători în ziua de temut a judecăţii datorită iertării pe care o vor obţine pentru ei. Atunci eu m-am intors fireşte către Dumnezeu şi am lăudat numele Său, măreţia şi gloria Sa.
Capitolul 26
1. De acolo, m-am îndreptat către părţile de răsărit, către un munte care se înaltă în mijlocul unui deşert şi căruia nu i-am putut zări decât faţa.
2. El era acoperit de arbori ieşiţi din seminţele despre care s-a vorbit şi o apa cobora de pe el.
3. Din acest loc ,o cădere de apă, alcătuită din altele nenumărate, se desprindea către apus şi către răsărit. Pe o latură creşteau arbori, pe cealaltă se vedeau apa şi roua.
Capitolul 27
1. Atunci am înaintat către o altă parte a deşertului, către răsăritul muntelui, de care m-am apropiat.
2. Acolo am observat arbori de soi, mai ales din cei care se fac arome cu mirosuri suave, tămâia smirna, toţi arborii deosebiţi unii de ceilalţi.
3. Şi mai era în acest loc, dominând toţi aceşti arbori, o înalţime către răsărit care nu era departe.
Capitolul 28
1. Am mai văzut încă un loc, cu văi prin care se rostogoleau ape care nu secau niciodată.
2. Am văzut un arbore falnic care avea un parfum egalând pe cel al arborilor de mastic.
3. Şi pe laturile acestei văi am observat cinamonul, cu un parfum delicat. Am mers apoi către răsărit.
