3. Am văzut porţile cerului deschise, între ele trei fiind deosebite. Prin ele ieşeau vânturile de nord, părinţi ai frigului, grindinei, gheţii, roua şi ploii.

4. Pe una dîntre aceste porţi, vânturile suflau uşor, dar celelalte două suflau cu violenţă şi suflul lor se răspândea pe pământ.

Capitolul 33

1. De acolo, am fost condus spre apus la marginile pământului.

2. Şi am văzut trei porţi, ca şi la miazănoapte. Şi aceste trei părţi aveau aceaşi măreţie.

Capitolul 34

1. După aceea, am fost condus spre miazăzi, la marginile pământului. Acolo existau de asemenea trei porţi, prin care ieşeau roua, ploaia şi vântul.

2. Apoi m-am dus către răsărit, la marginile pământului, unde am văzut trei porţi ale cerului întoarse către răsărit şi a căror deschidere era mai mica. Prin aceste porţi ieşeau stelele cerului, care îşi urmau drumul lor neabătut către apus; şi acest drum strălucitor o fost vizibil în toate timpurile.

3. Când le-am văzut, mi-am ridicat vocea şi am lăudat pe Domnul care a făcut aceste corpuri luminoase şi strălucitoare, pentru a arăta inteligenţele îngerilor şi oamenilor, măreţia lucrărilor Sale; pentru ca ei să sărbătorească şi unii şi alţii, minunăţiile puterii Sale, pentru ca ei să glorifice lucrările divine ale mâinilor Sale, şi pentru ca ei să Îl laude în vecii vecilor.

Capitolul 34

1. Iată o altă viziune, a doua viziune a înţeleptului, viziunea avută de Enoh fiul lui Iared, fiul lui Mahalaeel, fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui Seth, fiul lui Adam. Aici este începutul acestei întelepciuni, care mi s-a dat să o desluşesc şi să o fac iubită de cei care locuiesc pe pământ. Ascultaţi deci şi înţelegeţi lucrurile sfinte pe care am venit să vi le dezvălui în prezenţa lui Dumnezeu. Cei care au trăit înaintea noastra au văzut în oficierea cuvântului o datorie pentru ei.

2. Iar noi care am venit după ei, nu am pus nici o piedică propovăduirii înţelepciunii; dar niciodată în această zi, nu i-sa dat unei persoane ceea ce mi s-a dat mie, întelepciunea pe potriva întelegerii mele şi pe măsura bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce am primit de la El este într-adevăr o fărâmă din viaţa eternă.

3.Această învăţătură a fost înfăţişată în 103 parabole, pe care mi-am făcut datoria să le vestesc locuitorilor acestei lumi.

Capitolul 35

1. Prima parabolă. Când adunarea celor drepţi îşi va arăta puterea pe pământ, păcătoşi vor putea fi pedepsiţi şi îşi vor primi răsplata cuvenita pentru fărădelegile lor, în faţa tuturor.

2. Când dreptatea se va manifesta înaintea celor drepţi; fie ca lucrările lor să fie măsurate de Domnul spiritelor şi meritele lor să primească recompensa promisă; când lumina celor drepţi şi a celor aleşi care trăiesc pe pământ va străluci de-a străfulgerare nemuritoare, în acel moment, care va fi locuinţa celor păcătoşi ? Unde va fi locul de odihna al celui care l-a respins pe Dumnezeu ? Oh! ar fi fost mai bine pentru el dacă n-ar fi existat niciodată!

3. Când vor fi revelate tainele gândite de cei drepţi, păcătoşii vor suferi o judecată severă şi nelegiuiţii vor fi chinuiţi în faţa lor.

4. Din acel moment, stăpânii pământului vor înceta de a mai avea putere şi autoritate. Ei nu vor fi în stare să privească sfinţii în faţa; căci lumina celor drepţi şi aleşi nu poate fi asemuită decât cu cea a Domnului spiritelor.

5. Cu toate acestea puternicii lumii nu vor fi nimiciţi, ci ei vor fi predaţi în mâinile celor drepţi şi sfinţi.

6. Şi după aceasta nu va mai fi milă pentru ei din partea Domnului, căci odată cu viaţa, va fi trecut şi timpul iertării.

Capitolul 36

1. În acele zile, rasa Sfântă şi binecuvântată, va coborâ din înălţimea cerului şi generaţia sa va trăi laolalta cu fii oamenilor, Enoh a primit cărţile de revoltă şi furie, cărtile de frământare şi agitaţie.

2. Ei nu vor căpăta niciodată iertare spune Domnul spiritelor.

3. Atunci un nor gros m-a ridicat şi vântul m-a înălţat deasupra pământului şi m-a dus la marginile cerului.

4. Acolo am avut o altă viziune. Am văzut locuinţa şi locul de odihna al sfinţilor. Acolo erau rugăciuni, plângeri ale copiilor oamenilor. Dreptatea curgea în faţa lor ca o apă curată şi iertarea se răspândea pe pământ ca o rouă preţioasă. Şi astfel este finţarea lor pentru totdeauna.

5. În acest timp ochii mei nu se mai săturau privind lăcaşurile aleşilor şi locul adevărului, al credinţei şi al dreptăţii.

6. Numărul sfinţilor şi aleşilor lui Dumnezeu va fi fără sfârşit in toate secolele.

7. Eu am văzut locuinţa lor aşezată sub protecţia Domnului spiritelor. Toţi sfinţii, toţi aleşii cântau în faţa Lui, strălucind ca focul; gurile lor erau pline de laude pentru Dumnezeu şi buzele lor se deschideau pentru a glorifica numele Domnului spiritelor. Dreptatea era la loc de cinste în faţa Lui.

8. Acolo mi-am dorit să rămân, acolo sufletul meu suspina după aceste lăcaşuri. Acolo era partea mea de mostenire, de la începutul lumii, căci aceasta era asupra mea voinţa Domnului spiritelor.

9. În acest timp eu preamăream şi proslăveam numele lui Dumnezeu, prin binecuvântări şi laude. Căci aceasta este spre mulţumirea Domnului spiritelor.

10. Mult timp ochii mei au contemplat aceste bogate locuinţe şi L-am lăudat pe Dumnezeu zicând: Binecuvântat să fie El, binecuvântat pentru totdeauna! De la începuturi, dînainte de facerea lumii şi până la sfârşitul veacurilor.

11. Ce este această lume? Da, toate generaţiile au datoria să Te binecuvinteze, toţi aceia care nu au adormit în pulberea pământului, ci care admiră gloria Ta, care Te sărbătoresc, Te preamăresc şi Te binecuvintează zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul spiritelor, care a umplut cu imensitatea Sa întreaga lume a inteligenţelor.

12. Acolo, ochii mei au contemplat pe toţi aceia care nu au adormit în faţa Lui, care L-au glorificat zicând: Binecuvântat să fi Tu, binecuvântat să fie numele Domnului pentru totdeauna! Şi faţa mea s-a schimbat pe neaşteptate, încât nu am mai putut vedea.

Capitolul 37

1. După aceasta am văzut mii de mii, miriade de miriade şi un număr nesfârşit de oameni care stăteau drepţi în faţa lui Dumnezeu.

2. Sub cele patru aripi ale Domnului spiritelor, pe cele patru părţi, am văzut şi alţii în afără de primii care stăteau în faţa Lui. Am invăţat în acest timp numele lor, pentru ca îngerii care erau cu mine mi le-au lămurit dezvăluindu-mi toate tainele.

3. Atunci am auzit vocea acelora care erau în cele patru laturi; ei preamăreau pe Domnul în toată gloria Sa.

4. Prima voce preamărea pe Domnul spiritelor în toate veacurile.

5. A doua voce, pe care am auzit-o preamărea pe Cel ales şi pe aleşii care se frământau pentruDomnul spiritelor.

6. A treia voce pe care am auzit-o se ruga şi implora pentru cei ce sunt pe pământ şi care Îl chemau pe Domnul spiritelor.

7. A patra voce, pe care am auzit-o respingea îngerii necredincioşi şi îi oprea să se arate în faţa Domnului spiritelor, pentru ca ei să nu stârnească acuzaţii împotriva locuitorilor pământului.

8. După acestea i-am cerut îngerului păcii care era cu mine, să î-mi desluşească toate aceste taine. I-am zis lui: Cine sunt cei pe care i-am văzut pe cele patru laturi în jurul Domnului şi cărora le-am auzit şi le-am scris vorbele? El mi-a răspuns: Mai întâi este Sfântul Mihail, îngerul cel milostiv şi rabdător.

9. Apoi este Sfântul Rafael, îngerul care veghează asupra durerilor şi a vătămărilor oamenilor, Vine apoi Gabriel, care veghează pe toţi cei puternici. În sfârşit este Phanuel, care veghează căinţa şi speranţa celor care îşi doresc să moştenească viată veşnică. Aceştia sunt cei patru îngeri ai lui Dumnezeu Prea-Înalt. Ale lor sunt cele patru voci pe care le-ai auzit, Capitolul 38

1. Mai apoi, am văzut tainele cerului şi ale raiului cu toate părţile lor, şi tainele faptelor oamenilor fiecare după importanţa şi valoarea lor. Am scrutat lăcaşurile celor aleşi, locurile de şedere ale sfinţilor. Acolo de asemenea, ochii mei au văzut toţi păcătoşii care au respins şi tăgăduit pe Domnul gloriei şi care au fost la rândul lor respinşi. Căci pedeapsa pentru crimele lor n-a fost încă

pronunţată de Domnul spiritelor.

2. Tot acolo, au mai observat ochii mei, tainele trăsnetelor şi tunetelor, tainele vânturilor, şi cum se împart ele atunci când suflă peste pământ; tainele vânturilor, a picăturilor de raouă şi a

norilor. Am văzut locul lor de origine, locul de unde se slobozesc pentru a merge să se sature cu pulberea pământului.

3. Acolo am văzut cămările de unde ies vânturile înainte de a se separa; comorile grindinei, comorile zăpezii, comorile norilor şi chiar acel nor gros care înaintea facerii lumii, plutise peste faţa pământului.

4. Am văzut în acelaşi timp comorile Lunii locul în care se nasc fazele sale, începutul lor, reântoarcerea lor glorioasă, stralucirea lor când mai mare când mai mică, creşterea lor firească, legaturile dintre ele, supunerea lor şi ascultarea lor după mersul Soarelui, după porunca Domnului spiritelor. Oh! Numele Sau fie lăudat în veacul veacurilor!

5. După aceea au fost împlinite cărările lunii, atât partea sa ascunsă cât şi partea sa vizibilă, mergând pe cărările sale cele de zi şi cele de noapte, fiecare dintre acestea întorcându-şi privirile către Domnul spiritelor, glorificându-L şi lăudându-L fără întrerupere, cu atât mai mult cu cât laudele se fac în timpul rezervat odihnei, căci la lumina soarelui acestea se schimbau adesea, când în binecuvantare, când în blesteme.