"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » Evanghelii Apocrife - Cartea Lui Enoh

Add to favorite Evanghelii Apocrife - Cartea Lui Enoh

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

27. Pământul se va elibera de toată stricăciunea, de toate crimele, de toate caznele, de toată

suferinţa, şi el nu va mai avea a se teme că-i voi trimite un potop nimicitor.

28. În acele zile, voi deschide comorile binecuvântărilor păstrate în cer, le voi răspândi pe pământ şi ele vor aduce spor în lucrările şi munca oamenilor.

29. Pacea şi dreptatea se vor uni cu oamenii şi această unire Sfântă va dura cât va fi lumea şi cât vor fi generaţiile.

Capitolul 11

1. Înainte de a se împlini toate aceste lucruri Enoh a fost răpit de pe pământ; şi nimeni nu a ştiut unde a fost şi nici ce a devenit.

2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfinţii şi cu îngerii veghetori.

3.Eu, Enoh voi binecuvânta pe Domnul, marele rege al păcii.

4. Şi iată: îngerii veghetori m-au numit Enoh scribul.

5. Şi Domnul mi-a zis: Enoh scrib al dreptăţii, du-te şi vorbeşte îngerilor veghetori al cerului, care au părăsit înalţimile desăvârşite ale cerului şi locuinţele lor veşnice, cei care s-au dezonorat cu femei.

6. Şi au făcut ca oamenii, luând neveste după exemplul lor şi strivind tot pământul.

7. Spune-le lor că pe pământ, ei nu vor căpăta niciodată, nici linişte, nici iertarea păcatelor lor. Niciodată nu se vor bucura de urmaşii lor; ei îi vor vedea murind pe cei ce le sunt mai dragi; ei vor plânge după fii lor ucişi; şi mă vor ruga pentru ei, dar niciodată nu vor obţine pacea sau iertarea.

Capitolul 12

1. Atunci Enoh plecă şi îi spuse lui Azazyel; Nu mai exista linişte pentru tine, o mare sentinţă

s-a pronunţat împotriva ta. Vei fi încătuşat;

2. Nu va fi niciodată pentru tine nici uşurare, nici iertare, nici putinţa unui ajutor, din cauza fărădelegilor pe care tu le-ai arătat.

3. Şi pentru că tu i-ai învăţat pe oameni să-l insulte pe Dumnezeu, să păcătuiască şi să-i asuprească pe semenii lor.

4. Apoi l-am părăsit şi am mers să le anunţ eu însumi noutăţile la tovarăşii lui de crime.

5. Şi ei s-au înspăimăntat şi au fost apucaţi de un tremurat îngrozitor.

6. Şi ei m-au implorat să scriu pentru ei o plângere umilă, pentru a obţine iertarea greşelilor lor ; m-au rugat s-o fac să ajungă la tronul lui Dumnezeu din cer, căci ei nu îndrăsnesc să i se adreseze, nici să-şi ridice ochii spre cer din cauza marelui păcat pentru care au fost judecaţi.

7. Atunci, eu am scris o plângere umilă în sprijinul lor, pentru a obţine linişte şi iertare pentru tot ce au făcut.

8. Apoi i-am părăsit şi mi-am continuat drumul, recitind mereu plângerea lor, către apele lui Danedan care se află la răsărit de Hermon şi acolo m-am culcat.

9. Şi iată că am avut un vis şi o viziune divină. Am căzut în extaz şi am văzut atunci pedeapsa pe care trebuia să o anunţ, vestea tristă şi mustrătoare pentru copii cerului. Când m-am trezit, mă

aflam în apropierea apei. Ei erau adunaţi, plângeau şi feţele lor erau întoarse către Ubelseiael, loc aşezat între Liban şi Semeser.

10. Le-am împărtăşit viziunile mele şi visele mele.

11. Şi le-am spus aceste cuvinte de judecată şi dojenile pe care le meritau copii cerului.

Capitolul 13

1. Aceasta este cartea cuvintelor de judecată şi cuvintele adresate îngerilor veghetori, care sunt în această lume, după porunca pe care mi-a dat-o în viziunea mea Cel Sfânt şi Cel Mare. Am văzut atunci în vis că vorbeam cu limba mea din carne şi cu acelaşi suflu cu care Atotputernicul a însufleţit buzele oamenilor pentru a se înţelege între ei.

2. Şi am înţeles cu inima. Însuşi Dumnezeu a dat oamenilor putinţa să înţeleagă cuvintele adresate minţii lor; iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe îngerii veghetori, copii cerului.

Deci eu am scris rugăminţile voastre; dar eu am văzut în viziunea mea, că atât cât va exista lumea, niciodată voi nu veţi obţine ceea ce aţi cerut.

3. Judecata s-a pronunţat împotriva voastră; toate rugăminţile voastre sunt în zadar.

4. Aşadar, de acum înainte voi nu veţi mai urca la ceruri; iar pe pământ, voi veţi fi încătuşaţi atâta timp cât va exista lumea.

5. Dar, mai înainte, voi veţi fi martori la nenorocirea celor care vă sunt dragi; ei nu vă vor mai aparţine. Ei vor cădea sub sabie chiar sub ochii voştri.

6. Şi nu puteţi adresa nici o rugă pentru ei , nici pentru voi!

7. Ci veţi plânge şi veţi suferi în tăcere. Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o.

8. Iată acum viziunea pe care am avut-o;

9. Iată: M-am văzut înconjurat de nori şi de ceaţă deasă; priveam cu îngrijorare mişcarea astrelor şi a fulgerelor în timp ce vânturi prielnice îmi ridicau aripile şi grăbeau drumul meu.

10. Am fost înălţat astfel până la cer şi am ajuns curând la un zid clădit din pietre de cleştar.

Flăcări mişcătoare îi învăluiau marginile. Am simţit cum mă cuprinde groaza.

11. Cu toate acestea, m-am vârât în mijlocul acestor flăcări.

12. Şi am ajuns într-o vastă locuinţă care era pavată cu pietre de cristal. Pereţii ca şi podeaua, erau de asemeni din cristal şi la fel şi temeliile. Tavanul era format din stele rătăcitoare şi fulgere de lumină şi în mijloc se vedeau mişcându-se heruvimi de foc într-un car agitat. Flăcări tremurau împrejurul zidurilor şi poarta era de foc. Când a fost să intru în această locuinţă, ea era în acelaşi

timp arzătoare ca focul şi rece ca gheaţa; şi nu exista acolo nici urmă de fericire, nici de viaţă. Atunci o spaimă a pus brusc stăpânire pe mine; m-am cutremurat de groază.

13. Tremuram ca varga, m-am întors cu faţa spre pământ şi am avut o viziune.

14. Iat-o: Eram într-o altă locuinţă mai largă decât prima, porţile căreia erau toate deschise în faţa mea, în mijloul unei flăcări tremurătoare.

15. Era atâta strălucire, măreţie şi fală încăt îmi este peste puteri să vă descriu, nici splendoarea ce o înconjoară şi nici întinderea sa.

16. Podeaua era de foc; în tavan străluceau fulgere şi stele rătăcitoare, iar acoperişul era în întregime un foc scânteietor.

17. L-am examinat cu atenţie, şi am văzut acolo înălţat un tron; 18. Al cărui aspect era ca bătut de grindină cu toate că marginile sale erau strălucitoare ca globul soarelui; din el se auzeau voci de heruvimi.

19. Din acest tron puternic ieşeau torente de flăcări;

20. Strălucitoare încât era imposibil să le priveşti.

21. Şi era cineva aşezat pe acest tron măreţ.

Are sens