6. De ce eşti tu atât de dornic de a-l cunoaşte ?

7. Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Vreau să ştiu totul, dar în special totul cu privire la acest arbore.

8. Îngerul mi-a răspuns: Acest munte pe care îl vezi şi al cărui vârf ajunge la aceaşi înalţime cu tronul Domnului, va fi locaşul unde se va odihni Domnul Sfinţeniei şi gloriei, Regele cel veşnic, atunci când va veni şi va coborâ pentru a vizita pământul, în bunătatea Sa 9. Cât despre acest arbore cu mirosul său suav, al cărui parfum nu are nimic senzual, nimeni nu va putea să pună mâna pe el până în ziua judecăţii. Atunci când cei răi vor fi abandonaţi

chinurilor veşnice, acest arbore va fi dat celor drepţi şi umili. Fructele sale vor fi păstrate pentru cei aleşi. Căci viaţa va fi răsădită într-un loc Sfânt către miazanoapte, către locuinţa Regelui veşnic.

10. Atunci ei se vor bucura şi se vor cutremura de fericire în Sfântul sfinţilor, un miros încăntator le va pătrunde în oase şi ei vor avea, ca şi strămoşii tăi viaţă lungă pe pământ; şi această

viaţă nu va fi tulburată nici de nenorociri, nici de suferinţe, nici de sărăcie.

11. Şi am binecuvântat pe Dumnezeul gloriei, Regele veşnic care a hărăzit acest arbore şi a avut bunăvoinţa de a-l destina sfinţilor.

Capitolul 24

1. De acolo am fost condus către mijlocul pământului şi am cuprins cu privirea un loc binecuvântat şi roditor une arborilor le cresc fără încetare, ramuri verzi.

Acolo am văzut încă un munte sacru şi dedesupt pe latura de răsărit, am văzut o apa care curgea către miazăzi. Am mai văzut către răsărit şi un alt munte, la fel de înalt, aşezat în mijlocul unor văi adânci, dar înguste.

2. Apa curgea către munte, pe partea sa de la apus: dedesupt se înalţa un alt munte.

3. Şi, la picioarele acestui munte se afla o vale îngustă şi în mijloc erau alte văi adânci şi stâncoase care se întindeau către cei trei munţi. Dar aceste văi, care erau adânci, dar înguste, mărgineau o stâncă uriaşă pe care era plantat un arbore. Şi cu uimire am admirat stânca şi văile.

Capitolul 25

1. Apoi am strigat: Ce înseamnă acest pământ binecuvântat, aceşti arbori înalţi şi această

vale blestemată care le separă ?

2. Şi Uriel, unul dintre îngerii sfinţi care erau cu mine, mi-a răspuns: Această vale este blestemată pentru veşnicie. Aici vor fi adunati toţi cei care şi-au folosit limbile pentru a-l huli pe Dumnezeu, cei care au deschis gura pentru a blestema gloria Sa. Aici vor fi adunaţi şi aici le va fi locuinţa.

3. În ziua supremă a judecăţii, El va face din ei un mare exemplu de dreptate în ochii tuturor sfinţilor; căci aceştia vor obţine iertarea în faţa lui Dumnezeu, şi îl vor binecuvânta în toate zilele vieţii lor ca pe Domnul şi Regele lor.

4. Şi ei vor sărbători în ziua de temut a judecăţii datorită iertării pe care o vor obţine pentru ei. Atunci eu m-am intors fireşte către Dumnezeu şi am lăudat numele Său, măreţia şi gloria Sa.

Capitolul 26

1. De acolo, m-am îndreptat către părţile de răsărit, către un munte care se înaltă în mijlocul unui deşert şi căruia nu i-am putut zări decât faţa.

2. El era acoperit de arbori ieşiţi din seminţele despre care s-a vorbit şi o apa cobora de pe el.

3. Din acest loc ,o cădere de apă, alcătuită din altele nenumărate, se desprindea către apus şi către răsărit. Pe o latură creşteau arbori, pe cealaltă se vedeau apa şi roua.

Capitolul 27

1. Atunci am înaintat către o altă parte a deşertului, către răsăritul muntelui, de care m-am apropiat.

2. Acolo am observat arbori de soi, mai ales din cei care se fac arome cu mirosuri suave, tămâia smirna, toţi arborii deosebiţi unii de ceilalţi.

3. Şi mai era în acest loc, dominând toţi aceşti arbori, o înalţime către răsărit care nu era departe.

Capitolul 28

1. Am mai văzut încă un loc, cu văi prin care se rostogoleau ape care nu secau niciodată.

2. Am văzut un arbore falnic care avea un parfum egalând pe cel al arborilor de mastic.

3. Şi pe laturile acestei văi am observat cinamonul, cu un parfum delicat. Am mers apoi către răsărit.

Capitolul 29

1. Atunci am observat un alt munte, plin de arbori, de unde izvora o apă asemănătoare cu

"neketra". Numele ei era Sarira şi Colbanen. Şi pe acest munte am văzut un altul pe care creşteau arbori de aloe.

2. Aceşti arbori erau încărcaţi ca migdalii şi groşi, iar fructele pe care le făceau aveau un parfum care depăşea orice alt miros cunoscut.

Capitolul 30

1. După aceea, m-am întors la partea de miazănoapte şi am văzut intrările pe sub munţi, şi am observat şapte munţi acoperiţi de lavandă fină, de arbori parfumaţi, de scorţişoară şi papirus.

2. Apoi am lăsat în urma mea culmile acestor munţi şi am înaintat către răsărit, trecând peste marea Eritreei. Şi când am fost dincolo de ea, m-am îndreptat dincolo de îngerul Zatael, şi am ajuns în grădina dreptăţii. Acolo, am văzut între altele, mulţi arbori înalţi şi acoperiţi de flori.

3. Parfumul lor era minunat, formele lor erau deosebite şi gingaşe. Era de asemenea acolo pomul înţelepciunii, fructele căruia deschideau mintea celui ce se hrănea cu ele.

4. El era asemănător cu un tamarin, şi fructele sale de o frumuseţe remarcabilă, semănau cu ciorchini de strugure, parfumul lor înmiresma locul de jur-împrejur. Şi am strigat: Ce arbore frumos!

Ce spectacol minunat

5. Atunci îngerul Rafael, care era cu mine, mi-a răspuns: Acesta este pomul înţelepciunii, din care au mâncat stră-străbunicul tău şi stră-străbunica ta, aceste fructe le-au deschis ochii şi după ce au văzut că erau goi au fost izgoniţi din paradisul terestru.

Capitolul 31

1. După aceea, am înaintat către marginile pământului; acolo am văzut animale mari, cu înfăţişări diferite, păsări deosebite ca formă şi înfaţişare şi având glasuri diferite.

2. La răsărit de locul unde se găseau aceste animale, am zărit graniţele pământului şi locul unde cerul se sfârşea. Porţile cerului erau deschise şi am văzut ieşind din ele stelele. Atunci am socotit timpul la care au ieşit şi am notat exact numărul. Mi-am notat în acelaşi timp numele lor,

drumul lor mereu reânoit, încercările prin care trec, toate pe măsură ce Uriel, care era cu mine, mi le desluşea.

3. Deoarece el mi-a arătat totul şi despre toate mi-a dat cunoştinţă.

4. El mi-a făcut cunoscut numele lor, locul lor şi înrâuririle pe care le au.

Capitolul 32

1. Apoi m-au condus către miazănoapte, la marginile pământului.

2. Şi acolo la marginile lumii, am văzut o întinsă şi măreaţă minune.