Capitolul 36
1. În acele zile, rasa Sfântă şi binecuvântată, va coborâ din înălţimea cerului şi generaţia sa va trăi laolalta cu fii oamenilor, Enoh a primit cărţile de revoltă şi furie, cărtile de frământare şi agitaţie.
2. Ei nu vor căpăta niciodată iertare spune Domnul spiritelor.
3. Atunci un nor gros m-a ridicat şi vântul m-a înălţat deasupra pământului şi m-a dus la marginile cerului.
4. Acolo am avut o altă viziune. Am văzut locuinţa şi locul de odihna al sfinţilor. Acolo erau rugăciuni, plângeri ale copiilor oamenilor. Dreptatea curgea în faţa lor ca o apă curată şi iertarea se răspândea pe pământ ca o rouă preţioasă. Şi astfel este finţarea lor pentru totdeauna.
5. În acest timp ochii mei nu se mai săturau privind lăcaşurile aleşilor şi locul adevărului, al credinţei şi al dreptăţii.
6. Numărul sfinţilor şi aleşilor lui Dumnezeu va fi fără sfârşit in toate secolele.
7. Eu am văzut locuinţa lor aşezată sub protecţia Domnului spiritelor. Toţi sfinţii, toţi aleşii cântau în faţa Lui, strălucind ca focul; gurile lor erau pline de laude pentru Dumnezeu şi buzele lor se deschideau pentru a glorifica numele Domnului spiritelor. Dreptatea era la loc de cinste în faţa Lui.
8. Acolo mi-am dorit să rămân, acolo sufletul meu suspina după aceste lăcaşuri. Acolo era partea mea de mostenire, de la începutul lumii, căci aceasta era asupra mea voinţa Domnului spiritelor.
9. În acest timp eu preamăream şi proslăveam numele lui Dumnezeu, prin binecuvântări şi laude. Căci aceasta este spre mulţumirea Domnului spiritelor.
10. Mult timp ochii mei au contemplat aceste bogate locuinţe şi L-am lăudat pe Dumnezeu zicând: Binecuvântat să fie El, binecuvântat pentru totdeauna! De la începuturi, dînainte de facerea lumii şi până la sfârşitul veacurilor.
11. Ce este această lume? Da, toate generaţiile au datoria să Te binecuvinteze, toţi aceia care nu au adormit în pulberea pământului, ci care admiră gloria Ta, care Te sărbătoresc, Te preamăresc şi Te binecuvintează zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul spiritelor, care a umplut cu imensitatea Sa întreaga lume a inteligenţelor.
12. Acolo, ochii mei au contemplat pe toţi aceia care nu au adormit în faţa Lui, care L-au glorificat zicând: Binecuvântat să fi Tu, binecuvântat să fie numele Domnului pentru totdeauna! Şi faţa mea s-a schimbat pe neaşteptate, încât nu am mai putut vedea.
Capitolul 37
1. După aceasta am văzut mii de mii, miriade de miriade şi un număr nesfârşit de oameni care stăteau drepţi în faţa lui Dumnezeu.
2. Sub cele patru aripi ale Domnului spiritelor, pe cele patru părţi, am văzut şi alţii în afără de primii care stăteau în faţa Lui. Am invăţat în acest timp numele lor, pentru ca îngerii care erau cu mine mi le-au lămurit dezvăluindu-mi toate tainele.
3. Atunci am auzit vocea acelora care erau în cele patru laturi; ei preamăreau pe Domnul în toată gloria Sa.
4. Prima voce preamărea pe Domnul spiritelor în toate veacurile.
5. A doua voce, pe care am auzit-o preamărea pe Cel ales şi pe aleşii care se frământau pentruDomnul spiritelor.
6. A treia voce pe care am auzit-o se ruga şi implora pentru cei ce sunt pe pământ şi care Îl chemau pe Domnul spiritelor.
7. A patra voce, pe care am auzit-o respingea îngerii necredincioşi şi îi oprea să se arate în faţa Domnului spiritelor, pentru ca ei să nu stârnească acuzaţii împotriva locuitorilor pământului.
8. După acestea i-am cerut îngerului păcii care era cu mine, să î-mi desluşească toate aceste taine. I-am zis lui: Cine sunt cei pe care i-am văzut pe cele patru laturi în jurul Domnului şi cărora le-am auzit şi le-am scris vorbele? El mi-a răspuns: Mai întâi este Sfântul Mihail, îngerul cel milostiv şi rabdător.
9. Apoi este Sfântul Rafael, îngerul care veghează asupra durerilor şi a vătămărilor oamenilor, Vine apoi Gabriel, care veghează pe toţi cei puternici. În sfârşit este Phanuel, care veghează căinţa şi speranţa celor care îşi doresc să moştenească viată veşnică. Aceştia sunt cei patru îngeri ai lui Dumnezeu Prea-Înalt. Ale lor sunt cele patru voci pe care le-ai auzit, Capitolul 38
1. Mai apoi, am văzut tainele cerului şi ale raiului cu toate părţile lor, şi tainele faptelor oamenilor fiecare după importanţa şi valoarea lor. Am scrutat lăcaşurile celor aleşi, locurile de şedere ale sfinţilor. Acolo de asemenea, ochii mei au văzut toţi păcătoşii care au respins şi tăgăduit pe Domnul gloriei şi care au fost la rândul lor respinşi. Căci pedeapsa pentru crimele lor n-a fost încă
pronunţată de Domnul spiritelor.
2. Tot acolo, au mai observat ochii mei, tainele trăsnetelor şi tunetelor, tainele vânturilor, şi cum se împart ele atunci când suflă peste pământ; tainele vânturilor, a picăturilor de raouă şi a
norilor. Am văzut locul lor de origine, locul de unde se slobozesc pentru a merge să se sature cu pulberea pământului.
3. Acolo am văzut cămările de unde ies vânturile înainte de a se separa; comorile grindinei, comorile zăpezii, comorile norilor şi chiar acel nor gros care înaintea facerii lumii, plutise peste faţa pământului.
4. Am văzut în acelaşi timp comorile Lunii locul în care se nasc fazele sale, începutul lor, reântoarcerea lor glorioasă, stralucirea lor când mai mare când mai mică, creşterea lor firească, legaturile dintre ele, supunerea lor şi ascultarea lor după mersul Soarelui, după porunca Domnului spiritelor. Oh! Numele Sau fie lăudat în veacul veacurilor!
5. După aceea au fost împlinite cărările lunii, atât partea sa ascunsă cât şi partea sa vizibilă, mergând pe cărările sale cele de zi şi cele de noapte, fiecare dintre acestea întorcându-şi privirile către Domnul spiritelor, glorificându-L şi lăudându-L fără întrerupere, cu atât mai mult cu cât laudele se fac în timpul rezervat odihnei, căci la lumina soarelui acestea se schimbau adesea, când în binecuvantare, când în blesteme.
6. Lumina lunii este pentru cei aleşi, precum întunericul pentru cei păcătoşi; aceasta este voinţa lui Dumnezeu, care a deosebit lumina de întuneric, cum a deosebit şi spiritele oamenilor, întărind pe cele ale drepţilor prin dreptatea Sa.
7. Şi nici un înger nu va trece înaintea sa caci nici unul dintre ei nu a primit aceasta putere.
Cât despre Domnul din înaltul tronului Său, El vede toate creaturile Sale şi este singur stăpân în judecata lor.
Capitolul 39
1. Înţelepciunea nu a putut găsi pe pământ nici un lăcaş unde să îşi aşeze capul şi pentru aceasta s-a mutat in cer.
2. Înţelepciunea a coborât din cer pentru a locui cu copiii oamenilor, dar ea nu a putut găsi o locuinţă. Atunci înţelepciunea s-a întors în locuinţa sa dumnezeiască printre îngerii cei sfinţi. După
retragerea sa, s-a ivit nedreptatea şi ea a gasit locuinţă şi a fost primită de copiii oamenilor, la fel cum este ploaia primită de deşert şi roaua primită de un teren uscat.
Capitolul 40
1. Am văzut o altă splendoare şi stelele cerului. Am cunoscut că toate erau chemate pe numele lor şi că ele răspundeau la chemarea Lui. Am văzut cine le punea în balanţa judecăţii, după
lumina lor, după mărimea drumurilor pe care ele le străbăteau şi după ziua în care ele trebuiau să
