3. Şi ei au început să mănâce oile, să le crape ochii cu ciocurile lor şi să se hrănească cu carnea lor.
4. Şi oile scoaseră strigăte jalnice simţindu-se mâncate în felul acesta.
5. Şi eu strigai, de asemenea şi gemui în somnul meu împotriva păstorului care şi-a luat asupra sa paza turmelor.
6. Şi văzui oi sfâşiate de câini, de vulturi şi de corbi. carnea lor, muşchii lor, totul a fost mâncat, nu le-au ramas decât oasele care au căzut pe pământ. Şi numărul oilor a scăzut mult.
7. Şi văzui după aceea douazeci şi trei de păstori aşezaţi în capul turmelor şi al căror timp, adunat, facea cincizeci şi opt de ani.
8. Atunci miei au fost aduşi pe lume de către oile albe şi ei au început să deschidă ochi şi să
vadă şi să îşi cheme mamele.
9. Dar oile nu i-au privit, nu au ascultat deloc plânsetul lor, căci ele erau surde, oarbe şi împietrite.
10. Şi am văzut în viziunea mea cum corbii se aruncau asupra acestor miei.
11. Care le înhăţau şi mâncau oile după ce le sfâşiau.
12. Văzui de asemenea corniţele acestor miei crescând, dar corbi încercau să le smulgă.
13. Iată că în sfârşit, un corn mare a crescut pe capul uneia dintre aceste oi şi ochii tuturor celorlalte s-au deschis.
14. Şi prima le privi şi ochii lor au fost deschişi şi ele i-au chemat.
15. Boii prezicători se grăbiră către ea.
16. În acest timp, acvilele, ulii, corbii şi vulturii continuau să năpăstuiască oile, zburând peste ele şi mâncându-le. Şi oile au tăcut, dar boii se jeleau şi gemeau.
17. Atunci corbi s-au luptat cu ea.
18. Căutând să îi zdrobească cornul, dar eforturile lor au fost zadarnice.
19. Şi privii până când veniră păstorii, acvilele, ulii şi vulturii.
20. Care puseseră pe corbi să rupă cornul acestei vite şi ale celor care se luptau cu ea. dar ea suporta atacul lor şi ceru ajutoare.
21. Atunci văzui venind omul care avea înscris numele păstorilor şi care era ridicat în prezenţa Domnului oilor.
22. El veni să aducă ajutoare vitei şi îi anunţa pe toţi că el este venit pentru a aduce ajutoare vitei.
23. Şi iată că Domnul oilor coborâ înflăcărat de mânie ăi toţi cei care l-au zărit au rupt-o la fugă. Ceilalţi s-au închinat în tabernacol, iar acvilele, ulii, corbii şi vulturii s-au unit şi au adus cu ei toate oile de pe camp.
24. Se uniră cu toţi încercând să rupă cornul vitei.
25. Atunci văzui omul care a scris la ordinele Domnului luând cartea distrugerilor împlinită
cu ultimii doisprezece păstori şi aduse dovada că ei au făcut să piară mai multă lume decât de către cei care au fost înaintea lor.
26. Văzui încă venind la ei pe Domnul oilor ţinând în mână sceptrul mâniei Sale, lovi pământul care se întredeschise şi animalele şi păsările cerului încetară să mai năpăstuiască pe oi şi căzură în prăpăstiile căscate în pământ, care s-au închis apoi deasupra lor.
27. Mai văzui apoi dându-se o sabie mare oilor cu care acestea au urmărit la rândul lor pe fiarele sălbatice şi le-au ucis.
28. Ci toate animalele şi toate păsările cerului s-au retras din faţa lor 29. Şi văzui un tron ridicat într-o regiune promiţătoare.
30. Pe care stătea Domnul spiritelor care primii toate cărtile, 31. Şi le deschise.
32. Atunci Domnul chema primii şapte oameni albi şi le ordona să ducă prima stea, cea care a fost înaintea tuturor celorlalte, ale cărei părti sexuale erau asemănătoare cu părţile sexuale ale cailor, care în sfârşit a căzut prima, şi l-au adus cu toţii în faţa Lui.
33. Şi El zise omului care scria în prezenţa Sa şi care era unul din cei şapte oameni albi: Aduceţi aceşti şaptezeci de păstori cărora le-am încredinţat oile şi care au făcut să piară mai multe decât le-am dat ordin. Şi iată, îi văzui înlănţuiţi şi în picioare în faţa Lui. Şi se începu prin a se judeca astrele şi ele au fost găsite vinovate şi au fost duse la judecată şi le-au aruncat într-un loc adânc şi plin de flacări. După aceea au fost judecaţi cei şaptezeci de păstori şi au fost găsiţi vinovaţi, ei au fost la fel aruncaţi într-o prăpastie în flăcări.
34. În acelaşi timp, văzui în mijlocul pământului o genune plină cu foc.
35. Acesta era locul în care au fost duse oile orbite care au fost judecate ca vinovate, toate au fost aruncate în prăpastia de foc.
36. Şi prăpastia era aşezată la dreapta acestei stâne.
37. Şi văzui oile arzând şi oasele lor mistuite de foc.
38. Şi am socotit în sinea mea că această străveche stâna era distrusă, dar mai înainte au fost luate coloanele, fildeşul şi toate bogăţiile pe care le conţinea şi acestea au fost îngrămădite într-un loc aflat la răsărit.
39. Văzui de asemenea şi pe Domnul oilor ridicând o casă mai mare şi mai înaltă ca prima şi clădită în acelaşi loc unde fusese prima. Toate aceste coloane erau noi, fildeşul era nou şi era mai mult ca mai înainte.
40. Şi Domnul oilor locuia în interior. Şi toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au închinat în faţa oilor care rămăseseră şi le adorau, le adresau rugăciuni, supunându-se lor în toate lucrurile.
41. Atunci cei trei oameni care erau îmbrăcaţi în alb şi care m-au prins de mână făcându-mă
să urc, mă ridicară din nou şi mă aşezară în mijlocul oilor, înainte de începutul judecăţii.
