Ehrman adaugă: "Dispunem de un număr mare de documente din acea perioadă - scrierile poeților, filozofilor, istoricilor, oamenilor de știință și ale oficialilor guvernamentali, de exemplu, ca să nu mai vorbim de marea colecție de inscripții în piatră care au supraviețuit și de scrisori private și documente juridice pe papirus. În niciuna dintre aceste scrieri care au supraviețuit nu este menționat măcar numele lui Iisus."

Autorul și contactul, Alex Collier, a explicat că: "Constantin era atât de ocupat să ardă resursele Imperiului Roman și să prevină războaiele religioase, încât a decis să creeze o religie de stat. Apoi a luat religiile din Vest, care o venerau pe Isis, și religiile din Est, care îl venerau pe Krishna, și le-a pus împreună - Isos-Kristos", pe care îl cunoaștem astăzi ca Iisus Hristos (În apărarea pământului sacru).

Problema fundamentală care a apărut în urma Conciliului de la Niceea este că, de îndată ce îl separăm pe Hristos de Dumnezeu, îl etichetăm în esență ca pe un alt profet, așa cum pretinde credința islamică, riscând astfel dispariția bisericii creștine, sau cel puțin disocierea sa de credințele sumeriene și babiloniene, dând apoi mai multă importanță învățăturilor primilor gnostici și permițând apariția mai multor polemici din partea grupurilor religioase pe care au încercat să le facă să dispară. Mai mult, afirmând că Dumnezeu este unul, valorile învățăturilor creștine devin relative, în funcție de interpretările oricărui alt grup rival.

Potrivit lui Everett Ferguson, "Marea majoritate a creștinilor nu aveau o viziune clară asupra naturii Trinității și nu înțelegeau care era miza problemelor legate de ea" (In Church History, volumul unu). Deși ortodocșii au câștigat disputele anterioare, ei au fost declarați eretici, nu pentru că ar fi

luptat împotriva unor idei considerate corecte din punct de vedere teologic, ci pentru că pozițiile lor nu aveau precizia și rafinamentul necesare pentru fuziunea mai multor teze contradictorii acceptate în același timp de teologii ortodocși de mai târziu.

Potrivit lui Bart Ehrman, acesta este motivul pentru care Trinitatea este un concept atât de absurd și irațional. Dacă are vreun sens, ideea unei trinități a trebuit să fie acceptată pentru a găsi un acord între dezacorduri.

Decizia finală a avut mai mult de-a face cu supraviețuirea Bisericii Creștine decât cu logica, iar acești luciferieni au sfârșit prin a-și justifica numele, și anume credința că Hristos a fost reprezentarea lui Moloh pe pământ și că

înălțarea la Lucifer nu se poate face decât prin Hristos.

Nu spun că preoții și creștinii sunt răi pentru că se închină lui Moloh prin figura lui Iisus și simbolurilor sexuale prin folosirea crucii, deși mulți dintre ei, și aproape toți cei pe care i-am întâlnit vreodată, sunt într-adevăr foarte răi.

Este greu să nu te lași influențat de o înșelăciune malefică atunci când participi de bună voie la ea. Ar fi ca și cum ai spune că în armată există

oameni miloși care nu vor să ucidă pe nimeni.

Capitolul 29 - De ce sunt cei mai mulți creștini răi?

M otivul pentru care creștinii sunt răi este explicat prin dogmele sistemului lor de credință, care constă în predispoziții bazate pe frică, fără nicio explicație sau aproape nicio explicație cu privire la cerințele prezentate.

Ori de câte ori cineva coboară în vibrația fricii, frica de a nu fi acceptat de o comunitate creștină, frica de ceea ce gândesc ceilalți, frica de a nu ajunge în rai și așa mai departe, încetează să mai fie un co-creator, o scânteie de lumină

a creației, și devine o creatură a întunericului - supusă apatiei și cu un rol pasiv în evenimentele care se petrec în fața sa.

Când se întâmplă acest lucru, când cineva se așteaptă să fie salvat de o forță

exterioară misterioasă, renunță la conștiință, responsabilitate și creativitate spirituală, care sunt exact vibrațiile opuse manifestate în ființa umană. Astfel, acel individ coboară la cea mai joasă vibrație, frica fiind emoția care se apropie cel mai mult de moarte și chiar înainte de a se simți îngrozit.

Cei care trăiesc în frică și teroare sunt ușor de manipulat, deoarece gândurile lor sunt bazate pe supraviețuire și ghidate de instinct. Creierul lor reptilian este stimulat în mod constant, motiv pentru care atât de mulți indivizi

religioși par a fi rasiști și antagonici față de alte religii. Ei sunt conduși de acea parte a creierului care le spune că viețile lor sunt în pericol și că există

forțe opuse împotriva lor.

Aceasta este ceea ce i-a făcut pe europeni să lupte împotriva musulmanilor în Evul Mediu, iar apoi i-a făcut să creadă că oricine nu este creștin reprezintă o amenințare, justificând astfel genocidul în masă al multor triburi din America de Sud și de Nord. De asemenea, a dus la multe interpretări greșite ale musulmanilor și hindușilor ca fiind oameni orientați spre diavol.

Cei mai mulți creștini sunt atât de pătrunși de vibrația fricii încât consideră

extratereștrii ca fiind spirite demonice coborâte din cer și spun că tehnologia lor de transformare dovedește acest lucru, ceea ce nu-i face atât de diferiți de vânătorii de vrăjitoare din secolele trecute, care vedeau în citirea oricărei alte cărți decât Biblia o practică de închinare la diavol.

Ceea ce încerc să spun aici este că religia lor nu este ceea ce cred sau pretind a fi și nu a fost niciodată.

Cei mai vicioși oameni, cei mai mari mincinoși și calomniatori, cei mai abuzivi și necivilizați din punct de vedere psihologic și cei mai insultători oameni pe care i-am întâlnit în viața mea au fost toți creștini de diferite congregații și religii. Furia și ura lor depășesc orice înțelegere umană. Îi derutează sau îi confundă pe ceilalți cu privire la sistemul de credință pe care îl urmează și care este construit în mod fundamental pe dogme, mai degrabă

decât pe adevăruri.

Aceste dogme nu îi fac pe oameni mai buni, ci mai autoritari, mai narcisiști și mai egoiști. Și nu există o demonstrație mai bună a ceea ce tocmai am spus decât atunci când auziți în discursurile de protest din Polonia oameni care susțin că nu-i vor pe arabi în țara lor pentru că sunt o națiune creștină. Acești creștini din Polonia par prea proști pentru a realiza că Iisus al lor a fost și el

un arab. Nu ar fi binevenit în această țară, care îl prezintă ca pe un bărbat alb cu părul blond și unde localnicii privesc cu dispreț pe oricine nu are pielea albă.

Polonia este unul dintre cele mai mari exemple a ceea ce interpretările religioase și prostia culturală pot face unei întregi națiuni care, pentru un viitor mai bun al popoarelor Europei, ar trebui să dispară în loc să promoveze diviziuni bazate pe o idee iluzorie de supremație rasială, într-o perpetuare a ceea ce au făcut în timpul ocupației naziste.

Cei mai devotați creștini sunt cei mai răi oameni pe care i-am întâlnit, pentru că creștinismul este rău. Promovează diviziunile și neîncrederea între creștini și ceilalți membri ai societății, construiește culte și comunități închise în jurul ideii de superioritate morală și incită la mesaje subliminale de ură împotriva necreștinilor și a celor care nu sunt albi.

Am făcut parte din zeci de grupuri creștine diferite timp de câteva decenii și pot spune fără îndoială că creștinii sunt printre cei mai răi oameni pe care i-am întâlnit vreodată.

Răutatea lor pur și simplu nu este vizibilă pentru ceilalți. Ea provine din dispreț, opinii rasiste și comportament toxic. Ei sunt definiția uciderii cu bunătate.

În ceea ce privește întoarcerea Dumnezeului-Lucifer al religiilor iudeo-creștine pe care mulți o așteaptă, am vești proaste: Dumnezeu este mort!

Enki, sau Lucifer, a fost ucis de fratele său Enlil. Mormântul său se află pe Marte.

Enki nu se va întoarce pentru a salva omenirea. Dacă o va face, va fi un eveniment înscenat, menit să înșele omenirea și să o aducă în robie totală.

După cum explică William Bramley (În Zeii Edenului), "Ființele umane par a fi o rasă de sclavi care lâncezește pe o planetă izolată dintr-o mică galaxie. Ca

atare, rasa umană a fost cândva o sursă de muncă pentru o civilizație extraterestră și rămâne și astăzi o posesiune. Pentru a menține controlul asupra posesiunii lor și pentru a păstra Pământul ca pe un fel de închisoare, această altă civilizație a generat conflicte nesfârșite între ființele umane, a promovat decadența spirituală a oamenilor și a creat condiții de suferință

fizică continuă pe Pământ. Această situație există de mii de ani și continuă

până în prezent."

Capitolul 30 - Forțele din spatele monoteismului D upă moartea lui Lucifer, zeii au căutat să elimine rivalitățile dintre ei și să readucă omenirea la vechea sa stare de servitute. Acest lucru trebuia să se facă prin intermediul reprezentărilor lui Lucifer, așa că au introdus monoteismul pentru a deruta masele.

Pentru ca acest plan să reușească, ritualurile dedicate lui Lucifer, care trebuiau să reprezinte eliberarea de opresiune, au fost reinterpretate în mod colectiv ca o modalitate de a dovedi supunerea față de zei. Astfel, botezul, în loc să fie un ritual de eliberare spirituală pentru a-l venera pe Lucifer, a devenit un ritual de sclavie și de servitute dedicat zeilor.

Simbolurile lui Lucifer au fost, de asemenea, separate de adevărata lor semnificație și sunt acum asociate cu răul, și anume simbolul șarpelui.

Lucifer nu a fost doar un om de știință, ci și un zeu-preot, adesea descris ca un șarpe, deoarece acesta este simbolul pe care l-a folosit pentru ascensiunea spirituală. Șarpele era simbolul religiei sale și este asociat și astăzi, în India, cu energia kundalini - ridicarea energiei noastre vitale prin chakrele corpului.

Această informație a fost suprimată, tot ceea ce reprezenta șarpele a fost făcut să fie urât și temut - ca în sensul biblic atribuit în alegoria reacției lui

Dumnezeu față de animal.

Religia iluminismului de odinioară a fost coruptă de o religie a dogmelor, a superstițiilor și a fricii de Judecata de Apoi.

În acest fel, omenirea a fost înșelată să se teamă chiar de învățăturile care au condus la iluminare. Și, numindu-se unul singur, zeii au reușit să înlocuiască

venerarea anterioară a zeului unic Lucifer.

De atunci, adevăratele învățături ale spiritului au fost corupte și eliminate din existență. Acesta a fost, de asemenea, cazul tuturor noilor religii care au încercat să educe omenirea în misterele oculte, inclusiv a celor care pretind a fi ramuri ale Iluminismului egiptean.

Cea mai apropiată cale prin care omenirea a ajuns să își găsească adevărata natură spirituală a fost prin învățăturile luciferianismului, satanismului și budismului, care au fost corupte pentru a fi văzute doar ca o altă modalitate de a se închina aceleiași frății extraterestre și nu ca o cale adevărată spre iluminare.