Societatea pare mai degrabă interesată să rămână așa cum este, decât să

explice ceva, mai ales ipotezele sale anterioare.

Schimbările majore ar avea probabil repercusiuni imprevizibile și nimeni nu pare să vrea să-și asume responsabilitatea pentru modul în care societatea ar reacționa la ceea ce se știe astăzi, în special cei cu convingeri religioase puternice.

După cum am văzut de multe ori, majoritatea adepților religioși ignoră

complet faptele și adevărul. Ei se consideră mai presus de orice demonstrație a unor dovezi realiste.

De multe ori am căzut pradă presupunerii că oamenii de peste 80 de ani ar putea fi diferiți, dar în schimb mi s-a arătat cât de patetic este cineva care își

irosește o viață de peste 50 de ani pentru o credință schizofrenică.

Aceste suflete rătăcite credeau cu adevărat că ele ar trebui să fie cele care mă

învață, nu cele care învață, și din această cauză, fiecare dintre ele a pierdut șansa de a obține ceea ce cereau constant în rugăciune. Chiar cred acest lucru, pentru că mulți dintre ei au mărturisit că au îndoieli cu privire la subiectele despre care scriu, dar nici nu mi-au citit cărțile și nici nu m-au rugat să le spun ce știu.

Ei sunt incapabili să treacă de bariera fricii și a superstiției și din această

cauză rugăciunile lor sunt irosite.

Mulți oameni care se roagă sunt lipsiți de respect față de ei înșiși, deoarece resping cele două forme principale de răspuns din partea Universului: Răspunsuri în afara comunității lor religioase;

Și oameni care sunt inspirați de Creator.

Creatorul îi conduce în mod constant pe cei care sunt atenți la El către cei care îi cer ajutorul. Acest Creator nu are religie, așa că îi ajută pe toți cei care se roagă la El. Ceea ce ceri în rugăciune este ceea ce primești, chiar dacă nu vine așa cum te-ai așteptat.

Prin urmare, problema religiilor monoteiste nu constă în credința lor într-un Dumnezeu, ci în concepția lor despre Dumnezeu ca fiind cel pe care cărțile lor îl descriu ca fiind cel adevărat.

Imaginați-vă, de exemplu, că un musulman și un creștin se roagă la Dumnezeu pentru răspunsuri care se găsesc în fiecare dintre cărțile lor. Când se întâlnesc, nu se pot auzi unul pe celălalt, deoarece provin din religii diferite. Și pentru a vă face să înțelegeți cât de stupide sunt aceste comportamente, imaginați-vă că nu puteți merge la un medic care nu face parte din congregația dumneavoastră religioasă. Câte ați întâlni?

Dacă ar trebui să ne măsurăm interacțiunile pe baza convingerilor religioase,

am avea o societate foarte disfuncțională. Dar exact asta fac oamenii atunci când refuză să învețe despre spiritualitate de la cineva care nu face parte din comunitatea lor religioasă.

Această ipocrizie omniprezentă este cea care face să pară că Dumnezeu ignoră cererile adepților Săi. Oamenii sunt surzi. Ipocrizia îi face pe oameni surzi, iar ignoranța îi face orbi.

Motivul pentru aceasta este că acești oameni se închină la Dumnezeul greșit.

Toată lumea urmează religii false.

Capitolul 39 - Spiritualitate și bun simț

S e pare că există o nevoie a creierului uman de a simplifica excesiv și de a crea o interpretare liniară a istoriei și a religiei, ceea ce face aproape imposibilă transmiterea unei abordări mai corecte a adevărului despre originile și natura noastră, sau de a ajuta pe cineva să înțeleagă noi adevăruri și să evolueze.

Așadar, spiritualitatea, fiind prea complexă pentru limitele oamenilor obișnuiți, nu poate fi niciodată înțeleasă pe deplin, decât prin misticism și fantezie.

Ignoranța este foarte ușor de găsit atunci când ne dăm seama că mulți își urăsc invadatorii și colonizatorii, fără să-și dea seama că ei înșiși sunt astfel de oameni. Și mai absurd este atunci când sunt mândri de o țară cu granițe care, din punct de vedere genetic asupra subiectului, nu au niciun sens.

Totuși, mai nebunesc decât atât este să fii mândru de o națiune pe care strămoșii tăi au ocupat-o cu forța.

Această absurditate totală descrie, destul de exact, situația multor națiuni din această lume.

Îmi amintesc că odată am auzit o lituaniană vorbind despre cât de oribili au

fost rușii atunci când Uniunea Sovietică a ocupat acea regiune. Am întrebat-o cum o cheamă, care era rusoaică, așa că i-am spus:

- "Practic, te urăști pe tine însuți și ești mândru de o națiune care nici măcar nu este a ta!"

De asemenea, am auzit, cu mult timp în urmă, un brazilian vorbind despre faptul că portughezii au fost răi în colonizarea Braziliei. L-am întrebat apoi dacă are strămoși din Portugalia, la care a răspuns:

- "Da, am și eu bunicii mei."

- "Deci, practic, urăști ceea ce au făcut propriii tăi strămoși", i-am spus eu.

În Spania, am observat un rasism uriaș față de arabi, mult mai mare decât în Franța, ceea ce este oarecum ironic, deoarece invazia musulmană în Europa a cucerit întreaga regiune a Spaniei, dar nu și Franța, și a rămas la putere timp de secole.

Cât de spaniolă este Spania după aproape opt secole de dominație islamică?

Mă întreb dacă spaniolii folosesc oglinzi pentru a se vedea pe ei înșiși și dacă

se văd cu acuratețe.

Americanii se plâng adesea de invazia mexicană pe teritoriul lor și de faptul că în multe părți ale Statelor Unite se vorbește doar în spaniolă. Ei uită că

aceste pământuri au fost furate din Mexic. Nu este vorba de faptul că

mexicanii pleacă în Statele Unite, ci că se întorc acasă. Sau, cu alte cuvinte, nu este vorba de faptul că ei vor să treacă granița, ci de faptul că granița i-a trecut pe ei.

Și ce este un american fără un Pow Wow? Cei mai mulți americani nici măcar nu știu ce este asta. Este o tradiție a multor oameni cărora li s-a furat pământul - nativii americani.

Ceea ce vreau să spun aici este că xenofobia și rasismul sunt caracteristici întâlnite la oameni foarte primitivi și idioți, la fel de mult ca naționalismul

sau mândria religioasă, care, după cum puteți vedea acum, sunt prezente la aproape fiecare persoană de pe planetă.

Credințele acestor oameni tind să fie la același nivel scăzut ca și capacitatea lor de înțelegere.

Când vorbim despre civilizații avansate, uităm că acestea par îndepărtate în comparație cu ignoranța noastră, care, dacă ar putea evolua până la nivelul de acceptare a unor astfel de adevăruri, ne-ar ajuta să trecem de la un monoteism bazat pe superstiție și frică, la o adevărată comunitate de călători intergalactici în spațiu.

Ideea că o persoană aparține undeva și alta în altă parte și că nu facem cu toții parte din aceeași familie, în vârful unei mingi gigantice care zboară în spațiu, este un mod foarte prostesc de a privi viața, care descrie lipsa noastră de capacitate de a ajunge la acest nivel.

Capitolul 40 - Divizați, suntem cuceriți I storia planetei noastre ne arată că suntem cu toții una, deși religiile monoteiste ne împart. America de Nord și America de Sud, de exemplu, sunt compuse în principal din oameni care au scăpat de sărăcie, războaie și persecuții religioase în Europa, precum și din descendenți ai colonizatorilor din Spania și Portugalia - teritorii ocupate de musulmani timp de aproape opt secole.

Popoarele originare din America de Nord - nativii americani - s-au dovedit a fi descendenți ai asiaticilor, conform cercetărilor genetice asupra strămoșilor lor, și au cea mai veche legătură genetică în Siberia - Rusia de astăzi (În sciencenews.org).

Popoarele asiatice - care ocupă astăzi China, Rusia, Japonia și multe alte teritorii învecinate - sunt descendenți ai unei civilizații care a ocupat multe orașe scufundate în Oceanul Pacific.

Mulți ruși de astăzi sunt descendenți ai slavilor, care au scăpat de persecuțiile mongolilor din Europa de Est, în timp ce europenii sunt descendenți ai africanilor care au migrat spre nord în mod natural sau prin încrucișare în