care, intamplator, e singurul pe care il puteti controla - si anume o stare de spirit. Starea de spirit se formeaza. Nu poate fi cumparata, trebuie creata.
127
Analizati-va spaimele
Frica de saracie nu e nimic mai mult decat o stare de spirit! Dar ea este suficienta pentru a distruge sansele de implinire in orice intreprindere.
Frica paralizeaza ratiunea, distruge imaginatia, increderea de sine, submineaza entuziasmul, descurajeaza initiativa, conduce la un scop nesigur, incurajeaza amanarea, sterge orice urma de entuziasm si face imposibil orice control de sine. la tot farmecul personal, distruge orice posibilitate de a gandi corect, divagheaza concentrarea efortului, pune stapanire pe perseverenta, nimiceste puterea de vointa, distruge ambitia, incetoseaza memoria si cheama esecul in orice forma posibila, ucide dragostea si emotiile rafinate ale inimii, descurajeaza prietenia si provoaca dezastrul sub sute de forme, conduce la insomnii, nefericire si nenorocire - toate astea in ciuda adevarului evident ca traim intr-o lume a abundentei excesive, in care nimic nu sta in calea dorintelor noastre, cu exceptia lipsei unui scop bine definit.
Frica de saracie este, fara indoiala, cea mai distrugatoare dintre cele sase frici esentiale.
A fost plasata pe prima pozitie a listei pentru ca este cel mai dificil de stapanit. Frica de saracie a aparut din tendinta innascuta a omului de a ravni la bogatia aproapelui sau.
Aproape toate celelalte animale inferioare omului sunt motivate de instinct, dar capacitatea lor de gandire este limitata si deci ravnesc din punct de vedere fizic la celalalt. Omul, cu simtul sau superior de intuitie, are capacitatea de a gandi si a rationa, nu-si mananca aproapele; el are mai multa satisfactie devorandu-l din punct de vedere financiar. Omul este atat de avar incat orice lege are la baza asigurarea lui impotriva unui seaman al sau.
Nimic nu-l face pe om sa sufere si nu-l umileste mai mult decat saracia! Doar cei care au incercat saracia pe propria piele inteleg pe deplin acest adevar.
Nu e de mirare ca omul se teme de saracie. Dintr-o descendenta directa de experiente mostenite, omul ainvatat, cu siguranta, ca pe unii oameni nu se poate pune baza in ceea ce priveste problemele financiare si posesiunile pamantesti.
Omul este atat de nerabdator sa posede bogatii incat le va obtine oricum poate - prin metode legale, daca este posibil - prin alte metode, daca este necesar sau imperativ.
Autoanaliza poate dezvalui slabiciuni pe care nu vrem sa le recunoastem. Aceasta forma de examinare este esentiala pentru toti cei care cer de la viata mai mult decat mediocritate si saracie. Tineti minte, pe masura ce va verificati punct cu punct, ca sunteti atat judecator, cat si jurat, atat avocatul acuzarii cat si avocatul apararii, ca sunteti atat reclamantul cat si paratul; si nu uitati ca sunteti judecat. Priviti lucrurile drept in fata.
Puneti-va intrebari clare si cereti raspunsuri directe. Cand s-a sfarsit examinarea, veti sti mai multe despre dumneavoastra insiva. Daca nu simtiti ca puteti fi un judecator impartial in aceasta autoexaminare, apelati la cineva care va cunoaste suficient de bine ca sa va judece in timp ce va autoexaminati. Cautati adevarul. Obtineti-l, indiferent cat va va costa, chiar daca va va deranja pentru moment.
Majoritatea oamenilor, daca sunt intrebati de ce se tem cel mai tare, vor raspunde: ?De nimic." Raspunsul nu este exact, pentru ca putini inteleg faptul ca sunt limitati, handicapati, mutilati fizic si spiritual printr-o anume forma de frica. Emotia fricii este atat de subtila si de adanc inradacinata incat oamenii pot purta povara ei toata viata, fara a-i recunoaste vreodata prezenta.
128
Doar o analiza curajoasa va dezvalui prezenta acestui dusman universal. Cand initiati o astfel de analiza, sondati-va atent caracterul. Iata o lista de simptome pe care le puteti detecta:
Sase simptome care demonstreaza frica dumneavoastra de saracie 1. Indiferenta.: Exprimata in mod obisnuit prin lipsa
de
ambitie,
disponibilitatea pentru saracie, acceptarea oricarei compensatii pe care o poate oferi viata fara a protesta, apatie mentala si fizica, lipsa initiativei,
a
imaginatiei, a entuziasmului si a autocontrolului.
2. Nehotararea: Obiceiul de a permite altora sa gandeasca in locul propriei persoane. Atitudine de expectativa.
3.Indoiala: Exprimata in general prin alibiuri si scuze menite sa ascunda, sa explice sau sa scuze propriile esecuri, manifestate uneori sub forma invidiei fata de cei care au succes sau prin critic la adresa lor.
4.Ingrijorarea: Exprimata de obicei prin gasirea defectelor celorlalti, o tendinta de a cheltui dincolo de capacitatile proprii, de a-si neglija infatisarea prin strambaturi si incruntare; lipsa de moderatie in folosirea bauturilor alcoolice, uneori prin folosirea narcoticelor, nervozitatea, lipsa de echilibru si de constiinta de sine.
5. Precautia exagerata: Obiceiul de a cauta latura negativa a oricarei imprejurari, gandind si vorbind despre un posibil esec in loc sa ne concentram asupra modalitatilor de reusita, cunoscand toate caile catre dezastru, dar necautand niciodata planuri de evitare a esecului, ?asteptarea momentului potrivit? spre a incepe punerea ideilor si planurilor in practica, pana cand asteptarea devine deprindere; gandul la toti cei ce au esuat si omiterea tuturor celor ce au reusit; vederea gaurii gogosii, si nu a aluatului; pesimismul, conducand la indigestie, eliminare defectuoasa, autointoxicare, respiratie urat mirositoare si proasta dispozitie.
6. Amanarea: obiceiul de a amana pe maine ceea ce ar trebui facut anul trecut.
Petrecerea unui timp suficient in crearea de alibiuri perfecte pentru a nu face ceva. Acest simptom este ruda apropiata cu precautia excesiva, indoiala si ingrijorarea; refuzul de a accepta responsabilitatea atunci cand ea poate fi evitata; disponibilitatea la compromis si nu la
lupta inversunata, compromisul fata de
dificultati
in locul solutionarii si folosirii lor ca trepte spre progres; targuiala cu viata pentru un banut in loc sa i se ceara prosperitate, bogatie, averi, multumiri si fericire; planificarea activitatii in momentul si in cazul unui esec, in loc de ardere a tuturor puntilor si transformarea retragerii intr-un lucru imposibil; slabiciunea si lipsa totala de incredere de sine, de scop bine precizat, autocontrolul, initiativa, entuziasm, ambitie, avaritie si o capacitate sanatoasa de ratiune; asteptarea saraciei in loc de pretinderea bogatiei, asocierea cu cei care accepta saracia in locul alierii cu cei care cer si primesc bogatie.
,,Numai bani"
Unii ne vor intreba: ?De ce ai scris o carte despre bani? De ce sa masori averile doar in unitati monetare?" Unii vor crede, si bine vor face, ca exista si alte forme de bogatie preferabile banilor. Da, exista bogatii pe care nu se poate pune pret, dar exista milioane de oameni care vor spune: ?Dati-mi toti banii de care am nevoie, si voi gasi si singur orice doresc.?
129
Motivul principal pentru care am scris aceasta carte despre cum se pot obtine banii este faptul ca milioane de persoane sunt paralizate de frica de saracie. Westbrook Pegler a descris foarte bine ce efect are acest tip de frica asupra victimelor sale: Banii sunt doar cochilii de scoici, sau discuri de metal, sau bucati de hartie; exista comori in inima si in suflet pe care banii nu le pot cumpara, dar majoritatea oamenilor, cand sunt faliti, nu sunt in stare sa se bazeze pe acest adevar pentru a se remonta. Cand cineva este lipsit de bani si adapost, incapabil sa obtina vreo slujba, ceva se intampla in sufletul lui si umerii i se lasa, palaria i se turteste, nu mai merge si nu mai priveste ca un om normal. Nu se poate sustrage unui sentiment de inferioritate in fata celor cu slujbe stabile, chiar daca stie ca el le este superior in caracter, inteligenta sau capacitate.
Ceilalti oameni - chiar prieteni ai sai - se simt, pe de alta parte, superiori fata de el, si il privesc, poate inconstient, ca pe un caz nefericit. O vreme poate imprumuta, o vreme, dar nu suficient ca sa se comporte normal, si nu poate imprumuta la nesfarsit.
Dar imprumutul in sine, devenit mijloc de existenta, este o experienta deprimanta, iar banii nu au puterea de a remonta spiritele asemanatoare cu cea a celor castigati cinstit.
Desigur, nimic din toate acestea nu este valabil pentru vagabonzi sau cei care nu fac nimic in mod obisnuit, ci doar pentru oamenii cu ambitii normale si respect de sine.
Femeile cu aceleasi necazuri se comporta diferit. Nu se stie de ce, nu luam niciodata in consideratie femeile care sufera esecuri. Ele sunt putin numeroase la cozile de paine, si cersesc rareori pe strazi, nu sunt recunoscute in mijlocul multimilor prin aceleasi indicii clare care ii identifica pe faliti. Desigur, nu ma refer la batranele in zdrente de pe strazile oraselor care sunt tot atatea cat vagabonzii cunoscuti. Ma refer la femeile inca tinere, decente si inteligente. Trebuie sa fie numeroase, dar disperarea lor e tacuta. Poate ca se sinucid.
Cand un barbat esueaza, are tot timpul sa se gandeasca. Poate calatori kilometri intregi pentru a se interesa de o slujba si a afla ca postul s-a ocupat, sau ca nu se ofera salariu de baza, ci doar niste fleacuri pe care nimeni nu le-ar da decat de mila. Refuzand, el e din nou pe strazi fara vreo tinta precisa. Deci merge in continuare. Se uita in vitrinele magazinelor la luxul care nu e pentru el, se simte inferior si face loc celor care se opresc si privesc interesati. Bantuie prin vreo gara sau se asaza in vreo biblioteca publica pentru a-si odihni picioarele si a se incalzi putin, dar nu asa va obtine o slujba, asa ca se ridica si porneste din nou.
