Poate ca nu stie, dar lipsa de tel il tradeaza chiar daca trasaturile chipului nu o fac. Poate fi bine imbracat cu haine ce i-au ramas din zilele cand avea o slujba stabila, dar hainele nu pot ascunde caderea.
Vede mii de alti oameni, bibliotecari sau functionari, farmacisti sau incarcatori de vagoane, robotind ocupati si ii invidiaza din adancul sufletului. Ei sunt independenti, se respecta si isi pastreaza barbatia, iar el pur si simplu nu se poate convinge ca este un om bun, desi se contrazice cu sine si ajunge ora de ora la un verdict favorabil.
Doar banii l-au adus in aceasta stare. Daca ar avea niste bani, ar redeveni el insusi.
Va e teama de critica?
Cum a ajuns omul sa-i fie frica de critica, nu se poate spune exact, dar se stie sigur un singur lucru - este profund bolnav de aceasta teama.
Autorul inclina sa atribuie aceasta frica primara de critica acelei parti a naturii mostenite a omului care il impinge nu doar sa ia semenilor sai bunurile si averile acumulate, ci si sa-si justifice faptele criticand caracterul seamanului sau. Se stie prea bine ca hotul il 130
critica pe cel de la care fura - politicienii cauta posturi nu expunandu-si propriile virtuti si calificari, ci incercand sa-si spurce adversarii.
Producatorii sireti de haine au monopolizat rapid frica esentiala de critica, cu care a fost blestemata intreaga umanitate. Cu fiecare sezon, se schimba stilul produselor lor. Cine hotaraste care este stilul? Cu siguranta, nu cumparatorul, ci producatorul. De ce isi schimba stilurile atat de des? Raspunsul este evident. Ca sa vanda mai multe haine.
Pentru acelasi motiv schimba producatorii de automobile stilul modelelor lor in fiecare sezon. Nimeni nu vrea sa conduca un automobil care nu este dupa ultima moda.
Am descris aici modalitatea de comportament a oamenilor care sunt supusi fricii de critica in ceea ce priveste lucrurile mici si neinsemnate din viata.
Sa analizam comportamentul uman cand aceasta frica ii afecteaza pe oameni in legatura cu cele mai importante aspecte ale relatiilor interumane. Luati, spre exemplu, practic orice persona care a atins maturitatea intelectuala (intre 35 si 40 de ani, in general) si daca ii puteti citi gandurile secrete, veti afla ca nu crede absolut deloc in fabulele propovaduite de majoritatea dogmatistilor de acum cateva zeci de ani.
De ce refuza persoana obisnuita; chiar si in epoca ei de maxima dezvoltare, sa nege ferm credinta sa in fabule?
Raspunsul este pentru ca le e teama de critica.
Barbati si femei au fost arsi pe rug pentru ca au indraznit sa sustina cu voce tare ca nu cred in fantome.
Nu e de mirare ca am mostenit o constiinta care ne impinge sa ne temem de critica. A fost o vreme, nu prea indepartata, in care critica era reprimata cu pedepse severe - inca este, in unele tari.
Teama de critica rapeste initiativa, distruge puterea imaginatiei, limiteaza individualitatea, rapeste increderea in sine si aduce sute de prejudicii. Parintii pricinuiesc adeseori un rau ireparabil copiilor criticandu-i.
Mama unuia dintre prietenii mei din copilarie il pedepsea aproape zilnic cu nuiaua, terminandu-si treaba de fiecare data cu afirmatia: ? Vei putrezi in inchisoare inainte sa implinesti douazeci de ani." La saptesprezece ani a fost inchis intr-o casa de corectie.
Critica este un serviciu de care toata lumea se satura.
Toti avem parte de ea pe gratis. Cele mai apropiate rude jignesc cel mai cumplit. Ar trebui privita ca o crima (de fapt, chiar si este o crima cumplita) crearea, de catre un parinte, a complexelor de inferioritate datorate criticii fara rost, in sufletul unui copil. Sefii care inteleg natura umana obtin ce e mai bun in angajatii lor nu prin critica, ci prin sugestii constructive. Parintii pot ajunge la aceleasi rezultate cu copiii lor. Critica implanteaza frica in inima omului, sau resentimente, dar nu va crea dragoste si afectiune.
Sapte simptome care va demonstreaza frica de critica
Aceasta frica are o raspandire aproape la fel de mare ca si frica de saracie, iar efectele sale sunt la fel de fatale pentru implinirea personala, mai intai de toate pentru ca o asemenea frica ? distruge initiativa si descurajeaza imaginatia. Principalele simptome ale fricii sunt:
131
1. Constiinta de sine: Exprimata in general prin nervozitate, timiditate in conversatie si in cunoas
terea altor oameni, miscari stangace ale membrelor, priviri piezise.
2. Lipsa de echilibru: Exprimata de lipsa controlului asupra vocii, nervozitate in prezenta altora, o pozitie precara a corpului si o memorie nesatisfacatoare.
3. O personalitate slaba: Lipsa de fermitate a deciziilor, lipsa farmecului personal si a capacitatii de exprimare ferma a parerilor. Obiceiul de a ocoli problemele in loc de a le infrunta cu hotarare. Ajungerea la un acord cu ceilalti fara o examinare atenta a parerilor lor.
4. Complexul de inferioritate: Obiceiul de a se autoaproba verbal si prin fapte ca o modalitate de a masca sentmentul de inferioritate, folosirea ,,cuvintelor pompoase" pentru a-i impresiona pe ceilalti (adeseori fara cunoasterea exacta a sensului cuvintelor), imitarea altora in vestimentatie, vorbire si comportament, lauda unor impliniri imaginare. Acest lucru da uneori aparenta unui sentiment de superioritate.
5. Extravaganta: Obiceiul de a incerca sa fii in pas cu pas cu moda, cheltuind mai mult decat se castiga.
6. Lipsa initiativei: Esecul de a profita de ocaziile de promovare, frica de a exprima pareri, lipsa de
incredere in propriile idei, raspunsuri neclare la intrebarile superiorilor, ezitare in comportament si vorbire, dezamagire in vorbe si fapte.
7. Lipsa ambitiei: Apatia mentala si fizica, lipsa unei afirmari clare, incetineala in luarea deciziilor, eroarea de a fi prea usor influentabil; obiceiul de a-i critica pe
altii pe la spate si a-i flata in fata, obiceiul de a accepta infrangerea fara proteste sau abandonarea contraofensivei atunci cand altii ataca; suspiciunea fara rost contra altor persoane, lipsa de tact in comportament si vorbire, lipsa de disponibilitate in asumarea vinei pentru propriile greseli.
Va e teama sa nu va imbolnaviti?
Aceasta frica poate fi detectata in ereditatea fizica si sociala. Este asociata indeaproape, la origini, cu cauzele fricii de batranete si de moarte pentru ca poarta oamenii pe
?taramuri cumplite", de care ei nu aveau habar inainte, dar in legatura cu care au auzit povesti infricosatoare. Aproape toata lumea este convinsa ca anumiti oameni carora le lipseste simtul etic s-au angajat in afacerea ?vanzarii sanatatii", mentinand in viata frica de boala.
In principal, omul se teme de boala din cauza cumplitelor imagini care i-au fost sadite in suflet despre ce s-ar putea intampla daca moare. Se teme si din cauza cheltuielilor pe care le presupune boala.
Un doctor cu renume a estimat ca 75% dintre toti pacientii ce cauta ajutor medical sufera de ipohondrie (boala inchipuita). S-a demonstrat foarte convingator ca spaima de boala, chiar cand nu exista nici cel mai mic motiv de ingrijorare, produce adesea simptomele fizice ale bolii de care se teme respectiva persoana.
Mintea umana este puternica si atotstiutoare! Ea cladeste sau ruineaza.
132
Jucandu-se cu slabiciunea obisnuita a fricii de imbolnavire, cei cu diploma medicala au adunat averi.
