Un pod cu chip de curcubeu ―
Un curcubeu multicolor,
Armonizat pe placul tuturor!...
Cei mai mulţi ―
Proştii ―
Cred că sânt
Aureola unui sfânt...
Iar cei mai puţini ―
Cei cuminţi ―
Cei care nu se-ncred în sfinţi,
M-asigură că sunt un pod,
Pe care regele Irod ―
Un rege mândru
Şi stupid ―
A vrut să-l construiască-n vid...
Dar Dumnezeu l-a pedepsit,
Căci a murit,
Lăsându-şi podul nesfârşit
Exact când reuşise să-l îndoaie
Cu cei din urmă stropi de ploaie
Schimbaţi în lacrime solare,
Ca orice pod fără picioare.
Şi totuşi, acest pod sunt eu ―
Un pod cu chip de curcubeu!...
JALEA PAZNICULUI
De când duşmanii ţării ne arseră palatul,
De-atunci rămas-am singur ―
Vai!... Ce spectacol jalnic...
Turişti din ţări străine vin doar s-admire patul
În care-şi va da duhul şi cel din urmă paznic...
Pe-naltele terase de piatră, statui sparte
Privesc îndoliate castanii trişti
Şi goi...
Iar vântul ―
Glasul toamnei, prevestitor de moarte ―
Le-ngroapă goliciunea în maldăre de foi...
Cândva pe-aici fu viaţă
Cu cântece
Şi glume...
Dar azi din cântăreţii de ieri
N-a mai rămas
Decât o cioară ―
Cioclu venit din altă lume ―
Ce croncăne obraznic de-aşa măreţ popas...
UNDEVA...
lui Codiţă Osiceanu
Hotelul cu firma „La Wilhelm cel Mare”
Dim medievalul oraş teuton,
Cu sfânta Maria deasupra intrării,
Scăldată-n lumină de opt lampadare,
