Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia ―
Pahar străin!...
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost ―
Un nou crucificat ―
În vecii vecilor... Amin!...
DRUM CRUCIAL
lui Al. Tzigara-Samurcaş
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu ―
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!...
Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei ―
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu ―
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!...
EPILOG
lui Nicu Herăscu
Ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!...
Îţi mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon
Ce-ţi fragmenta imensitatea
Într-un caiet de versuri şchioape
Şi-ţi profana tridentul clasic cu simple urme de creion?
Aceeaşi rece-mbrăţişare de-albastru, violet şi verde,
Aceeaşi mută întrebare „de ce”, „de unde”, şi „de când”,
Şi-aceeaşi inutilă goană spre orizontul ce se pierde
În golul circomflex din care pornesc Sirenele cântând.
Te regăsesc aceeaşi mare, cu-aceeaşi tragică poveste,
Cu-aceleaşi vânturi vagabonde,
Cu-aceeaşi lună cap de mort
Şi-acelaşi glas care mă cheamă, ―
Deşi mi-ascunde cine este:
„Sosesc corăbiile, vino, să le vedem cum intră-n port”.
ITA EST...
Ştiţi voi ce sunt versurile mele?
