Din Occident...
Şi toate bogăţiile furate
Din insula cu mine de platină,
De aur,
De aramă
Şi de plumb
Le-am debarcat cu Cristofor Columb
În Monarhia celor trei Coroane!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
În port a ancorat un vas fantomă...
Îl recunosc ―
Dar unde-i căpitanul?
Şi mateloţii unde-au debarcat?...
Pe punte te sufocă o aromă
De sânge tropical,
Iar cabestanul
Suspină ca un matelot înjunghiat!...
ROMANŢA ZĂDĂRNICIEI
Toţi vă grăbiţi să vă luaţi înainte,
Deşi ştiţi că-n viaţă staţi pe loc,
Iar singurul vostru mare noroc
E doar acelaşi veşnic „blid de linte”.
Toţi ştiţi că v-admiraţi cu ură,
Sorbindu-vă cu ochii-nduioşaţi ―
Că, deşi fraţi, voi nu vă sunteţi fraţi
Şi nu schimbaţi decât ocări pe gură...
Toţi ştiţi că-n viaţă vă juraţi credinţă
Şi faceţi cruci numai cu mâna dreaptă,
Când nebunia cea mai înţeleaptă
E să n-aveţi nici pic de conştiinţă...
Zadarnic vă minţiţi, că fericirea
N-aşteaptă decât să vă bată-n geam,
Când ştiţi că toţi sunteţi copiii lui Adam
Şi nimănui nu-i va surâde nemurirea!...
ROMANŢA ZILELOR DE IERI
lui D. Karnabatt
Ce veche ―
Şi totuşi, ce nouă ―
Ne pare şi-astăzi, udă de rouă,
