Aştepţi pe cineva?
Nu ştii pe cine?
Sau nu te-aştepţi decât pe tine
Să te-nfruptezi din ce ţi se cuvine?
Nu ştii că azi sau mâine ―
Vrei, nu vrei ―
N-aştepţi decât sosirea Ei?
Şi oricine-ai fost
Sau vei mai fi,
Sosirea celei nechemate ―
Fie că-ţi bate-n geam în zori de zi,
Fie că-ţi intră-n casă-n miez de noapte ―
Exact în clipa când ţi-apare,
Doar te sărută şi...
Dispare!...
VASUL FANTOMĂ
lui Const. Tonegaru
În port a ancorat un vas fantomă
Cu trei catarguri frânte
Şi cu prora
Zdrobită
Şi desfigurată, ca un craniu
De sinucis intrat în comă...
Îl recunosc!...
Pe puntea lui, odată,
Am navigat cu Cristofor Columb
Spre insula cu mine de platină
De aur,
De aramă
Şi de plumb...
Şi ancorele pline de rugină
Le-am aruncat în rada unui port
Cu apele opace ca opacul
Decolorat al ochiului de mort ...
Îl recunosc!...
Pe puntea lui, odată,
Am navigat spre vechiul continent,
Purtând mândria luptei câştigate
Sub veselele lui pavilioane
În noul continent
