Ce se spulberă-n spirale,
Peste „România Mare”,
Pe care Sfântul Ilie
Ar fi luat-o cu chirie
Pentru... hidroterapie!...
Plouă!...
Zi şi noapte, plouă...
Plouă-aşa cum se ştie
Să mai fi plouat cândva...
Ca şi cum Sfinţia sa
N-ar fi om de omenie,
Şi-ar fi ―
Doamne!... Cum să zic?...
Om ca noi ― la suflet mic ―
Om adică, cu păcat,
Nu chiar sfânt adevărat...
Plouă!...
Zi şi noapte, plouă...
Plouă-aşa ca şi cum ploaia
N-ar fi ploaie, ci... potop!...
Stop, Sfinte Ilie...
Stop!...
Domoleşte-ţi telegarii
Şi mai crapă-ţi barba-n două,
Că de când tot plouă... plouă,
Ploaie veche,
Ploaie nouă,
Ne-au murit toţi cărturarii
De ftizie,
Şi-n spital
Nu ne-a mai rămas decât
Un opet, cu-o tuse-n gât
Ca o strofă de... cristal!...
Nu-l lăsa, Sfinte, să moară,
Că-i păcat de-aşa comoară!...
Nu-l lăsa să moară-n ploaie
Ca pe biată cucuvaie...
Iar de-o fi să fie-aşa
Cum socoţi Sfinţia ta,
Vreau să zic
