în halat alb mânu ieºte pâini în form` ºi cu miros de ºobolan, ci un spaþiu misterios, unde duc trepte înalte, greu de urcat. Becul chior, legat de doù fire neizolate, cap`tùn sens mistic, iar femeia 10

e acum tâ n`r` ºi fru moas`, între l`zile ciclopice de pâine. Femeia îns`ºi e înalt` cât un turn. çmi num`r banii în acea lumin` himeric`, îi sclipesc în pumn, dar nu reuºesc s`°i socotesc ºi încep s` plâng, c`ci nu ºtiu dac`°mi ajung s` cump`r o pâine. ªi mai încolo, în susul ºoselei, se afl` Nenea C`þelu, un pensionar nenorocit ºi leneº, care are o curte de vastat` parc` de r`zboi, unde nu creºte absolut ni mic, un maidan de gunoaie de fapt. B`trânul ºi nevast`°sa umbl` nùci de colo°colo, intrând ºi ieºind dintrůn bordei acoperit cu carton gudronat, îm piedicându°se de un câine scheletic, de la care le°a venit ºi numele. çnspre Dinamo, mai departe, e alimentara, din care nu v`d de fapt decât un colþ. Spre Circul de Stat se afl` blocul cu autoservirea ºi cu un alt chioºc de difuzare a presei. Acolo, în visele mele, încep subteranele. R`t`cesc, cu un coº de sârm` în mân`, printre rafturile cu ºerbet ºi dulceaþ`, cu ºerveþele ºi pungi de zah`r (în care uneori erau ascunse maºinuþe de metal verde sau porto -

ca liu, cel puþin aºa se spunea între puºti), p`trundeam apoi printr°o uº` batant` în alt` zonà magazinului, care n°a existat niciodat`, ºi m` trezeam afar`, sub stele, având înc` în mân` coºuleþul plin de cutii ºi borcane. Eram în spatele blocului, între l`zi vr`fuite, de scândur` spart`, iar în faþa mea era uºa de tabl` vopsit` în alb, unde câteodat` se vindea brânz`. Dar acum nu era o singurùº`, ca

în realitate, ci vreo zece, înºirate de°a lungul întregului bloc, iar între ele ferestre puter nic luminate ale unor camere aflate la demisol.

çn fiecare vedeai prin geam câte un pat curios, pe picioare foarte înal te, iar în paturi dormeau fete foarte tinere, cu p`rul ri sipit pe pern`, cu sânii mici dezveliþi. çntrůnul din vise am deschis uºa cea mai apropiat` de mine ºi am coborât o scar`°n spiral`, care ducea adânc, întrůn mic alcov luminat electric, unde màºtepta

una dintre aceste fete°p` puºi, cârlionþate ºi docile. Deºi eram b`r bat deja când am avut acest vis, nu mi°a fost dat s°o posed pe Silvia, ºi toatèxcitaþia mi s°a ri si pit în încâlceala unor încren -

g`turi pâs loase de vorbe ºi gesturi. Am ieºit cu ea de mân`, am 11

traversat ºo seaua în z`pezit` ºi i°am privit p`rul albastru în lumina vitrinelor de la farmacie ºi de la restau rantul Hora, apoi am aºtep -

tat tram vaiul amândoi, în ninsoarea care ne ºtergea tr`s`turile feþei, ºi a venit tram vaiul, care nu avea pereþi, era doar ºasiul ºi câteva scaune de lemn deasupra, iar Silvia a urcat ºi s°a pierdut într°o zonà oraºului pe care am aflat°o mai târziu, în alte vise.

çn spatele acestui prim rând de cl`diri se vedeau altele, acoperite de stele. Era o vil` masiv` cu olane roºii, era ºi o cas` roz ca un mic castel, erau blocuri scunde, împletite cu ieder`, din perioada inter belic`, ce°aveau ferestre rotunde ºi geamuri dreptunghiulare cu ornamente Jugendstil în casa sc`rilor ºi foiºoare groteºti dea -

supra. Toate pierdute prin frunziºul, acum negru, al plopilor ºi carpe ni lor, care m`tur` cerul adânc, din ce în ce mai întunecat c`tre stele. La ferestrele luminate se desf`ºura mereu o viaþ` din care prin -

deam fragmentar câte ceva: o femeie c`lca rufe, un b`rbat în c`maºàlb` se tot învârtea prin odaie la etajul trei, doù femei st` teau în fotolii ºi discutau la nesfârºit. Doar trei sau patru ferestre pre zentau interes. çn nopþi de febrèrotic` st`team la geam, în în tu neric, pân`

se stin geau toate luminile ºi nu mai era nimic de v`zut, sperând s` prind o datàcele scene, acele dezveliri de sâni ºi fese ºi triun -

ghiuri pu biene, acei b`rbaþi r`sturnând femeile°n pat sau du cân -

du °le la fe reastr` ºi posedându°le acolo pe la spate. De multe ori erau trase dra perii sau transperante peste ferestre, ºi m` str`duiam atunci, stri cându°mi ochii, sìnterpretez miºc`rile abstrac te ºi fragmentare care fulgerau pe dunga de lumin` r`mas` ne acoperit`, v`zând peste tot pulpe ºi ºolduri, pân` când ameþeam ºi sexul

mi se umecta penibil în pijama. Abia atunci m` culcam, ca s`

visez c` p`trund în acele camere strìne ºi particip la manevrele erotice complicate din adân cul lor…

Dincolo de acest al doilea rând de cl`diri, oraºul se°ntindea

pân` în zare, acoperind jum`tate din fereastr` cu un amestec tot mai m` runþit, mai confuz, mai indistinct, mai aleatoriu de vegetal 12

ºi arhi tectural, cu fleºele plopilor þâºnind din loc în loc ºi cupole ciu date arcuindu°se între nori. Foarte departe distingeam (mi le ar` tase mama înc` din copil`rie pe ceruri de dup` furtun`) silueta în zigzag a magazinului Victoria, câteva blocuri foarte înalte din centru, vechi de zeci de ani ºi construite ca niºte zigurate, înc`r cate de reclame fluorescente, roºii, verzi ºi albastre, care se aprin deau ºi se stingeau în ritmuri diferite, iar mai departe doar den -

sitatea tot mai mare la orizont a stelelor, care formau h`t°departe o mu chie de aur vechi. Prins ca o piatr` în inelul de stele, Bucu reº -

tiul noc turn îmi umplea ferestrele, se v`rsa înùntru ºi°mi p`trun -

dea în corp ºi în creier atât de adânc, încât chiar din adolescenþ`

îmi imaginam un melanj de carne, piatr`, lichid cefalo-rahidian, oþel cornier ºi urin`, care, sus þinut de vertebre ºi arhitrave, însufleþit de statui ºi obsesii, digerând cu maþe ºi centrale termice, ar fi f`cut din noi unul singur. çntr°ade v`r, stând nopþile pe lada de la studio, cu picioarele pe calorifer, nu numai eu contemplam oraºul, ci ºi el m` spiona, ºi el m` visa, ºi el se excita; c`ci el nu era decât substi -

tutul fantomei mele g`lbui care m` privea din fereastr` când era lumina aprins`. Aveam mai mult de doùzeci de ani când am pier -

dut ima ginea asta. Atunci s°au pus fundaþiile blocului de vizavi, s°a hot`rât l`rgirea ºoselei, asfaltarea ei, demolarea centrului de pâine, a celui de sifoane ºi a chioºcurilor ºi construirea unui zid de blocuri, mai înalte decât al nostru, în par tea cealaltà ºoselei. Era o iarn` ge roas`, ºi cerul era alb ºi limpede dup` ce ninsese mult.

Mùitam din când în când pe geam. Un ex cavator galben d`râma,

lovind cu cupa dinþat`, cl`direa în care locu ise o femeie lasciv`, care nu mi se ar`tase goal` niciodat`. Interiorul camerelor era gol ºi se vedea bine în ruina ºi mai patetic` datorit` z`pezii. Bucureº -

tiului îi era strivit un rinichi, îi era extirpatò glan d`, poate, vital`.

Poate c` pe sub coaja oraºului, ca a unei r`ni, exis tau într°adev`r sub terane, ºi poate càceast` gospodinèxtrem de lubric` ºi care (dintrůn capriciu?) nu mi se ar`tase goal` niciodat` fusese cumva 13

un centru, o matcà acestei vieþi subterane. Acum al veola ei se f`râmiþa ca ipsosul. Curând, toat` partea de vizavi a ºo selei ar`ta ca o dantur` ruinat`, cu cioturi îng`lbenite ºi locuri goale ºi goluri de o putre ziciune metalic`. Z`pada mirosea aºa bine, cum des -

chi se sem trei mea uriaº` de geam subþire ºi umed, scoþând afar` capul tuns, ca s`°mi îngheþe ceafa ºi urechile ºi ca s` privesc aburii r`buf -

nind din odaie, dar dincolo de mireasma ei limpede, proasp`t` ca a rufelor îngheþate pe sârm`, puteam gândi duhoarea distru gerii.

ªi dacè adev`rat cèmisferele cerebrale s°au dezvoltat din str` -

vechiul bulb olfactiv, duhoarea, damful metafizic, mirosul sub -

þi o rilor timpului, acreala de cârp` de vase a apropierii extazului, duhul de creson al nebuniei sunt, poate, gândurile noastre cele mai profunde.

Spre prim`var` fundaþiile erau s`pate, canale ca de râie se în tin -

deau în lut, cabluri roz ºi negre se desf`ºurau de pe uriaºe mo soare de cherestea, mai înalte decât omul, ºi scheletul de beton se ridica obnubilând o fâºie de Bucureºti dupàlta, sufocându°i vege taþia foºnitoare ºi astupându°i frontoanele, gorgonele, cupolele, te ra -

sele înc`lecate unele peste altele. Cofrajele de placaj ºi fier forjat, neregulate ºi precare, schelele pe care suiau muncitorii, maºinile de turnat asfalt scoþând valuri de fum, noii stâlpi electrici de beton, depozitaþi în stive, ºi care aveau s` înlocuiasc` ruginitele crucifixe metalice, toate p`reau p`rþile vizibile ale unei conspiraþii menite s`

m` despart` de Bucureºti, de mine însumi, de cei cincisprezece ani în care, aºezat pe lad` ºi cu t`lpile pe calorifer, tr`sesem perdeaua ºi privisem cerurile vaste ale oraºului. Se ridica un zid, se închidea o zon` din mintea mea, avea s` mi se interzic` de°acum accesul la tot ce proiectasem din mine în fiecare dintre cuburile ºi drep tun -

ghiurile ºi verdele negru ºi verdele galben ºi luna subþire ca unghia reflectându°se în toate ferestrele. La ºapte sau opt ani, p`rinþii m`

culcau obligatoriu dup`°amiaza. ªifonierul era pe atunci aºezat pa ralel cu patul, ºi m` priveam minute°n ºir în luciul lui galben, un 14

copil cu ochi întunecaþi transpirând sub cearceaf ºi neputând nici o clip` sàdoarm`. Când soarele r`sfrânt în furnir mòrbea, f` cân du°m` s` v`d pete mov, m`°ntorceam cu faþa la perete, ca s`

pri vesc, ur m`rind fiecare floricic` ºi frunzuliþ` c`r`mizie, desenul stofei cu care era tapiþat` placa lipit` de perete a studioului. Des -

lu ºeam în labirintul floral simetrii aspre, grupuri neaºteptate, capete de ani male ºi siluete de b`rbaþi, cu care construiam poveºti ce ar fi trebuit s` mi se prelungeasc` în vise. Dar somnul nu venea nici odat`, era prea lumin`, ºi tocmai lumina alb`, de octombrie m`

hot`ra s` m` joc cu focul: ascultam dac` nu se°aude vreun zgomot din camera p`rinþilor mei ºi apoi m` ridicam uºor din pat ºi mer -

geam în vârful picioarelor la fereastr`. Imaginea oraºului era acum pr`foas` ºi în dep`rtat`. ªoseaua se curba larg spre stânga, aºa c`

pu team deja vedea blocurile de pe partea noastr` înspre Lizeanu ºi Obor. Foarte departe se z`rea Foiºorul de Foc, iar în spatele lui termocentrala cu paraboloidele coºurilor dejectând un fum încre -

me nit. Plopii p`reau drepþi ºi ogivali, dar cei mai apropiaþi îºi tr` -

dau ereditatea înc`rcat`: crengile pline de frunze tremur`toare, þ⺠nite în sus, nu erau drepte, ci ºerpuite ca niºte cozi despletite de curând. çmi lipeam fruntea de geam ºi, toropit de insomnie, aº tep tam s` se facòra cinci, dar tim pul nu p`rea s` mai curg`, iar ima ginea terifiantà tat`lui meu n`v`lind deodat` pe uº`, cu un ciorap de dam` pe cap, înnodat în chip de fes, ca s`°i þin` dat pe spate p`rul negru ºi cu firul gros de brunet „pana corbului“, îmi era mereu prezent` în minte. çn astfel de minute furate som -