și foamei. Nu-i era doar foame, era lihnit.
Porni pe coridorul spre apartamentul său.
Chinuit încă de vinovăția pentru moartea lui Margot, abia observă că ușa de la intrare nu era încuiată. Faptul nu era cu totul neobișnuit. Se cunoșteau cu vecinii. Ușile erau adesea lăsate deschise, mai ales pe timpul cinei…
întotdeauna venea careva să împrumute o ceapă sau un cartof sau o lingură
de sare. Simți o mireasmă delicioasă. Britta era o bucătăreasă
nemaipomenită.
Abia când se află înăuntru își dădu seama că ceva nu era deloc în regulă.
Nevasta și copiii lui stăteau pe marginea sofalei, îngroziți. Britta în mijloc, cu lacrimi curgându-i șiroaie din ochi, strângându-i la piept pe Monika și Joachim.
Berg își ridică privirea deasupra capetelor lor.
În spatele lor stătea omul care îi ocupase toate gândurile în ultimele ore.
Imaginile începură să-i gonească prin minte ca pozele dintr-o carte de copii.
Luate separat, paginile aveau desene statice. Dar când era răsfoită repede, păreau în mișcare.
Bărbatul ținea în fiecare mână câte o armă: un Luger P.08 și un Mauser C96.
— Salut, Inspektore.
— Kommandant… șopti Berg.
VP - 333
— Intră și închide ușa. Nu cred că vrei să te tragă curentul.
Berg făcu ceea ce i se spusese. Apoi făcu un pas înainte, dar se opri când auzi piedica la armă trasă.
Mauser-ul era apăsat pe tâmpla fiului său. Era pe atât șiret, pe cât era de rău. Un fiu era ceea ce prețuia cel mai mult un bărbat. Kommandantul ucisese deja o fetiță; cu siguranță nu-l va afecta moartea unui băiat mai mare.
— Nu mișca decât dacă-ți spun eu.
— Da, domnule, răspunse Berg.
— Ah, un bun polițist, asta ești.
Stefan Roddewig flutură arma în aer.
— Ia mai bine loc.
Berg se îndreptă spre sofa.
— Nu… nu acolo.
Berg se opri.
— Pe scaun, Inspektore. În fața soției tale, a fiului și a fiicei. Să te pot vedea… față în față.
Berg se așeză pe scaun.
— Așază-ți mâinile pe genunchi să le pot vedea.
Berg se conformă.
— Am avut un musafir astăzi, începu Roddewig. Un cetățean de vază al orașului München care era foarte tulburat. Se pare ai necăjit-o pe mama lui, băgându-ți nasul în probleme de familie.
Berg nu spuse nimic.
— Probleme vechi de familie.
Berg rămase tăcut mai departe.
— Știi despre cine vorbesc.
Berg continuă să tacă.
— Răspunde-mi!
Roddewig trase în tavan cu Luger-ul și tencuiala căzu ca o ploaie. Monika scoase un țipăt ascuțit, dar Britta, inspirată, îi acoperi gura cu mâna ei.
— Data viitoare când trag, va fi în flăcău. Nu-mi place să nu fiu luat în seamă.
