Închid ochii şi‑mi las gândurile să zboare.
De ce a încercat Leila să se sinucidă? Ce‑a apucat‑o? Nefericirea şi disperarea ei rezonează cu varianta mea mai tânără şi mai tristă.
Încerc să‑mi înăbuş amintirile, dar furia şi suferinţa adolescenţei mele solitare revin la suprafaţă şi n‑au de gând să plece. Îmi aduc aminte de durere şi de faptul că în tinereţe nu‑mi convenea nimic. Mi‑a trecut de multe ori prin cap să mă sinucid, dar m‑am răzgândit de fiecare dată. Am rezistat de dragul lui Grace. Ştiam c‑ar fi fost devastată. Ştiam că se va învinovăţi dacă mi‑aş lua viaţa, chiar dac‑a făcut atâtea lucruri pentru mine — cum aş fi putut s‑o
rănesc în halul ăsta? Iar după aceea am cunoscut‑o pe Elena… şi totul s‑a schimbat.
Mă ridic din pat şi alung aceste gânduri neliniştitoare. Am nevoie de pian.
Am nevoie de Ana.
Dacă ar fi semnat contractul şi totul ar fi mers conform planului, ar fi fost aici cu mine, la etaj, dormind. Aş fi putut s‑o trezesc şi să mă
pierd în ea… sau, conform noii noastre înţelegeri, ar fi putut fi lângă
mine şi aş fi putut să i‑o trag şi apoi s‑o privesc cum doarme.
Ce‑ar crede ea despre Leila?
Mă aşez pe scaunul pianului şi‑mi dau seama că Ana n‑o va întâlni niciodată pe Leila, ceea ce e un lucru bun. Ştiu ce părere are despre Elena. Dumnezeu ştie ce părere ar avea despre o fostă… o fostă năbădăioasă.
Asta nu reuşesc să pricep: când am întâlnit‑o, Leila era fericită, neastâmpărată şi inteligentă. Era o supusă excelentă; credeam că s‑a aşezat la casa ei şi că are o căsnicie fericită. E‑mailurile sale nu mi‑au dat de gândit vreodată că ar fi ceva putred la mijloc. Ce s‑a întâmplat?
Încep să cânt… iar gândurile tulburi se retrag până când rămân doar eu cu muzica mea.
Leila îmi răsfaţă penisul cu gura.
Cu gura ei pricepută.
Are mâinile legate la spate.
Părul împletit.
Stă în genunchi.
Îşi ţine ochii în pământ. Modestă. Ispititoare.
Nu se uită la mine.
Şi dintr‑odată se transformă în Ana.
Ana îngenuncheată în faţa mea. Goală. Superbă.
Cu penisul meu în gură.
Dar Ana are ochii aţintiţi asupra mea.
Ochii ei pătrunzători văd totul.
558 Grey
E L James 559
Mă văd pe mine. Îmi văd sufletul.
Ea îmi vede întunericul şi monstrul care sălăşluieşte acolo.
Ochii i se dilată de groază şi, brusc, dispare.
La naiba! Mă trezesc speriat şi cu o erecţie dureroasă care se evaporă când îmi amintesc de privirea rănită a Anei din vis.
Ce mama dracului?
Eu am rareori vise erotice. De ce acum? Verific ceasul; m‑am trezit cu câteva minute înainte să sune alarma. Soarele dimineţii apare dintre clădiri şi mă trezesc. Deja nu‑mi găsesc locul, din cauza visului meu tulburător, aşa că mă hotărăsc să mă duc să alerg ca să
consum surplusul de energie. Nu am niciun e‑mail, niciun mesaj, nicio veste despre Leila. Când plec, apartamentul rămâne tăcut. Gail n‑a venit încă. Sper că şi‑a revenit după nebunia de ieri.
Deschid uşile de sticlă de la intrare şi ies în dimineaţa caldă şi însorită, cercetând cu atenţie strada. În timp ce alerg studiez toate aleile, toate uşile pe lângă care trec şi toate maşinile parcate, ca să văd dacă nu cumva Leila e acolo.
Unde eşti, Leila Wil iams?
Ascultând Foo Fighters, dau mai tare volumul, iar picioarele mele lovesc cu forţă trotuarul.
Olivia e foarte enervantă azi. Mi‑a vărsat cafeaua, a ratat un apel telefonic important şi în continuare zâmbeşte la mine cu ochii ei mari şi căprui.
— Găseşte‑mi‑o din nou pe Ros la telefon, mă răstesc eu. Sau mai bine cheam‑o aici.
Închid uşa şi mă întorc la birou; nu trebuie să mă răzbun pe angajaţi.
