— Pot să te‑ntreb de ce?

— Nu.

Tace o clipă.

— Christian, nu ştiu ce te‑a apucat în ultima vreme.

— Ros, fă ce te‑am rugat, bine?

Oftează.

— Bine. Acum ne putem ţine şedinţa despre propunerea din partea şantierului naval din Taiwan?

— Da. Aveam de dat un telefon important. Mi‑a luat mai mult timp decât credeam.

— Vin sus imediat.

Când Ros pleacă, ies din birou odată cu ea.

— La WSU, vinerea viitoare, o anunţ pe Andrea, care notează

asta în carneţelul ei.

— Şi‑o să zbor cu avionul companiei?

Ros explodează de entuziasm.

— Cu elicopterul, o corectez eu.

— Cum spui tu, Christian.

Îşi dă ochii peste cap şi intră în lift, făcându‑mă să zâmbesc.

Andrea se uită după Ros care dispare, apoi mă priveşte nerăbdă‑

toare.

— Sună‑l pe Stephan — eu o să‑l pilotez pe Charlie Tango mâine‑seară, spre Portland, şi am nevoie să‑l aducă el înapoi, până

pe Boeing Field, îi spun.

— Da, domnule Grey.

Nu mai văd nici picior de Olivia.

— A plecat?

— Olivia? întreabă Andrea.

Dau din cap.

— Da.

Pare uşurată.

— Unde?

— La Financiar.

— Bună idee. Senatorul Blandino o să mă lase‑n pace.

Andrea pare mulţumită că o laud.

— O să‑ţi aduci pe altcineva să te‑ajute aici? întreb eu.

— Da, domnule. O să mă‑ntâlnesc cu trei candidate mâine‑dimineaţă.

— Foarte bine. Taylor a venit?

— Da, domnule.

— Anulează‑mi toate întâlnirile de azi. Plec.

660 Grey

E L James 661

— Plecaţi? întreabă ea surprinsă.