— Pot să te‑ntreb de ce?
— Nu.
Tace o clipă.
— Christian, nu ştiu ce te‑a apucat în ultima vreme.
— Ros, fă ce te‑am rugat, bine?
Oftează.
— Bine. Acum ne putem ţine şedinţa despre propunerea din partea şantierului naval din Taiwan?
— Da. Aveam de dat un telefon important. Mi‑a luat mai mult timp decât credeam.
— Vin sus imediat.
Când Ros pleacă, ies din birou odată cu ea.
— La WSU, vinerea viitoare, o anunţ pe Andrea, care notează
asta în carneţelul ei.
— Şi‑o să zbor cu avionul companiei?
Ros explodează de entuziasm.
— Cu elicopterul, o corectez eu.
— Cum spui tu, Christian.
Îşi dă ochii peste cap şi intră în lift, făcându‑mă să zâmbesc.
Andrea se uită după Ros care dispare, apoi mă priveşte nerăbdă‑
toare.
— Sună‑l pe Stephan — eu o să‑l pilotez pe Charlie Tango mâine‑seară, spre Portland, şi am nevoie să‑l aducă el înapoi, până
pe Boeing Field, îi spun.
— Da, domnule Grey.
Nu mai văd nici picior de Olivia.
— A plecat?
— Olivia? întreabă Andrea.
Dau din cap.
— Da.
Pare uşurată.
— Unde?
— La Financiar.
— Bună idee. Senatorul Blandino o să mă lase‑n pace.
Andrea pare mulţumită că o laud.
— O să‑ţi aduci pe altcineva să te‑ajute aici? întreb eu.
— Da, domnule. O să mă‑ntâlnesc cu trei candidate mâine‑dimineaţă.
— Foarte bine. Taylor a venit?
— Da, domnule.
— Anulează‑mi toate întâlnirile de azi. Plec.
660 Grey
E L James 661
— Plecaţi? întreabă ea surprinsă.
