— Eşti sigur?
— A plecat.
— A plecat pentru că ai lovit‑o cu cureaua. Nu poţi s‑o învino‑
văţeşti că nu‑ţi împărtăşeşte gusturile, nu‑i aşa?
— Nu.
— Te‑ai gândit să încerci o relaţie în stilul ei?
Poftim? Mă uit la el şocat. El continuă:
— Relaţiile sexuale cu ea au fost satisfăcătoare?
— Da, desigur, mă răstesc eu, iritat.
El nu mă bagă‑n seamă.
— Faptul că ai bătut‑o ţi‑a făcut plăcere?
— Mare plăcere.
— Ţi‑ar plăcea s‑o mai faci?
Să‑i mai fac asta? Şi s‑o văd cum pleacă — din nou?
— Nu.
644 Grey
E L James 645
— De ce?
— Pentru că nu‑i pe gustul ei. Îi fac rău. Îi fac rău cu adevărat…
şi nu poate… nu vrea….
Fac o pauză.
— Nu‑i place. Era furioasă. Atât de furioasă.
Expresia ei, ochii ei răniţi, toate astea mă vor obseda multă
vreme… şi nu mai vreau să fiu niciodată motivul privirii ei îndurerate.
— Eşti surprins?
Clatin din cap.
— Era furioasă, şoptesc. N‑am văzut‑o niciodată atât de supărată.
— Şi asta cum te‑a făcut să te simţi?
— Neajutorat.
— Iar acesta îţi e un sentiment familiar, subliniază el.
— În ce sens familiar?
Ce vrea să spună?
— Nu te recunoşti deloc? Trecutul tău?
Întrebarea lui mă dezechilibrează.
La naiba, am tot vorbit despre asta.
— Nu, nu mă recunosc. E altceva. Relaţia pe care‑am avut‑o cu doamna Lincoln a fost cu totul altceva.
— Nu mă refeream la doamna Lincoln.
— Dar la ce anume te refereai?
Am o voce gâtuită, pentru că‑mi dau seama brusc unde vrea să
ajungă.
