"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 🏁 „50 de umbre ale lui Grey: Versiunea lui Christian” de E.L. James🏁

Add to favorite 🏁 „50 de umbre ale lui Grey: Versiunea lui Christian” de E.L. James🏁

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Mă holbez la omleta pe care mi‑a aşezat‑o în faţă.

— Atunci o s‑o arunc, domnule Grey, spune ea şi se‑ntinde după

farfurie.

Ştie bine că urăsc risipa, dar nici nu tresare când o privesc cu asprime.

— Ai făcut asta intenţionat, doamnă Jones.

Femeie băgăcioasă.

Iar ea zâmbeşte, scurt şi triumfător. Mă‑ncrunt, dar ea pare netulburată. Şi, cu amintirea coşmarului de azi‑noapte proaspătă în minte, îmi devorez micul dejun.

Oare aş putea s‑o sun pe Ana s‑o salut? Mi‑ar răspunde la telefon? Privirea îmi cade pe planorul de pe birou. Şi‑a dorit o despărţire onestă. Ar trebui să respect asta şi s‑o las în pace. Dar vreau să‑i aud vocea.

Pentru un moment mă gândesc s‑o sun şi să închid, doar ca să‑i aud vocea.

— Christian? Christian, te simţi bine?

— Scuze, Ros, ce spuneai?

— Eşti atât de neatent. Nu te‑am mai văzut niciodată aşa.

— Mă simt bine, mă răstesc eu.

Rahat — concentrează‑te, Grey.

Ce spuneai?

Ros mă priveşte cu suspiciune.

— Spuneam că SIP are dificultăţi financiare mai mari decât credeam noi. Tot mai vrei s‑o achiziţionezi?

— Da.

Am un glas ferm.

— Vreau.

— Oamenii lor vor veni aici după‑amiază ca să semnăm acordul de principiu.

— Bine. Acum spune‑mi şi mie ce se mai aude despre oferta pe care i‑am făcut‑o lui Eamon Kavanagh?

Stau în picioare gânditor, uitându‑mă fix printre jaluzele de lemn la Taylor, care a parcat chiar în faţa cabinetului lui Flynn. E

după‑amiaza târziu şi mă gândesc tot la Ana.

— Christian, sunt mai mult decât mulţumit să‑ţi iau banii şi să

văd cum te uiţi pe fereastră, dar nu cred că peisajul e motivul pentru care‑ai venit aici, zice Flynn.

Mă răsucesc, iar el mă priveşte cu un aer politicos, aştep‑

tându‑mă să vorbesc. Oftez şi mă‑ndrept către canapeaua lui.

— Coşmarurile s‑au întors. Mai rău ca oricând.

Flynn ridică din sprânceană.

— Aceleaşi?

— Da.

— Ce s‑a schimbat?

Îşi înclină capul într‑o parte, aşteptând să‑i răspund. Nu spun nimic, iar el continuă:

— Christian, pari nefericit ca naiba. Ceva s‑a întâmplat.

Mă simt cum m‑am simţit şi cu Elena; nu vreau să‑i povestesc, ca să nu devină totul realitate.

— Am cunoscut o fată.

— Şi?

— M‑a părăsit.

Pare surprins.

Are sens