— Te‑au mai părăsit şi alte femei. De ce e diferit de data asta?
642 Grey
E L James 643
Mă uit la el fără expresie.
De ce e diferit? Pentru că şi Ana e diferită.
Gândurile mi se amestecă într‑un tablou colorat şi încâlcit: nu era supusă. N‑am avut niciun contract. Era neexperimentată sexual. Era prima femeie de la care mi‑am dorit ceva mai mult decât sex. Doamne —
toate lucrurile noi pe care le‑am trăit alături de ea: prima fată cu care am dormit, prima virgină, prima pe care‑am prezentat‑o familiei mele, prima care a zburat cu elicopterul, prima pe care am plimbat‑o cu planorul.
Mda… Diferită.
Flynn îmi întrerupe visarea.
— E o întrebare simplă, Christian.
— Mi‑e dor de ea.
Are un aer amabil şi îngrijorat, chiar dacă nu se dă de gol.
— Nu ţi‑a mai fost dor de niciuna dintre femeile cu care‑ai fost încurcat înainte?
— Nu.
— Deci ea are ceva diferit, subliniază el.
Ridic din umeri, dar el insistă.
— Ai avut o relaţie contractuală cu ea? Era o supusă?
— Speram să devină. Dar nu era de ea.
Flynn se‑ncruntă.
— Nu înţeleg.
— Mi‑am încălcat una dintre reguli. Am alergat după fata asta, crezând că va fi interesată, dar s‑a dovedit că nu era de ea.
— Spune‑mi ce s‑a întâmplat.
Barierele se ridică şi îi povestesc evenimentele din ultima lună, de la momentul în care Ana a apărut în biroul meu până când a plecat, sâmbătă dimineaţă.
— Înţeleg. Ai făcut multe de când am vorbit ultima oară.
Îşi freacă bărbia şi mă studiază.
— Sunt multe probleme aici, Christian. Dar deocamdată vreau să te concentrezi asupra felului în care te‑ai simţit când ţi‑a spus că
te iubeşte.
Inspir adânc şi îmi vine să mă chircesc de frică.
— Terifiat, şoptesc eu.
— Sigur că da.
Clatină din cap.
— Nu eşti deloc monstrul care crezi tu. Meriţi multă afecţiune, Christian. Ştii şi tu asta. Ţi‑am mai spus‑o de multe ori. Numai tu crezi că nu meriţi aşa ceva.
Îl privesc în ochi, ignorându‑i banalităţile.
— Şi acum cum te simţi? mă întreabă.
Pierdut. Mă simt pierdut.
— Mi‑e dor de ea. Vreau s‑o văd.
Mă simt din nou ca la împărtăşanie, mărturisindu‑mi păcatele: nevoia foarte, foarte întunecată pe care o am de ea, de parcă aş fi dependent.
— Deci, în ciuda faptului că, după tine, nu‑ţi poate îndeplini nevoile, tot ţi‑e dor de ea?
— Da. Nu e doar percepţia mea, John. Nu poate fi ce vreau eu să
fie, şi nici eu nu pot să fiu ce‑şi doreşte ea.
