— Christian, ai arătat că eşti un om extraordinar de capabil, în ciuda problemelor tale. Când îţi propui un scop, mergi înainte şi‑l atingi — şi de obicei întreci orice aşteptări. Ascultându‑te azi, e clar că încercai s‑o aduci pe Anastasia acolo unde îţi doreai tu să fie, dar nu luai în considerare deloc lipsa ei de experienţă
sau sentimentele ei. Mi se pare că te‑ai concentrat atât de tare pe atingerea scopului tău, încât ai ratat călătoria pe care aţi făcut‑o împreună.
Ultima lună îmi trece prin faţa ochilor: cum s‑a împiedicat la mine‑n birou, stinghereala ei de la Clayton’s, e‑mailurile ei arţăgoase şi spirituale, gura ei obraznică… chicotelile ei… tăria şi sfidarea ei tăcută, curajul ei — şi‑mi dau seama că mi‑a plăcut la nebunie fiecare minut. Fiecare clipă enervantă, distractivă, comică, senzuală, lascivă
cu ea — da, mi‑a plăcut la nebunie. Am avut o aventură extraordi‑
nară, amândoi — mă rog, eu cu siguranţă am avut.
Gândurile mi se‑ntunecă.
Ea nu‑mi cunoaşte întunericul din suflet, monstrul dinlăun tru —
poate c‑ar trebui s‑o las în pace.
Nu sunt demn de ea. Nu mă poate iubi.
Dar chiar şi atunci când rostesc aceste cuvinte în mintea mea, ştiu că n‑am puterea să stau departe de ea… dacă o să mă mai primească.
Flynn îmi atrage atenţia.
— Christian, gândeşte‑te la asta. Şedinţa s‑a terminat. Vreau să
ne vedem peste câteva zile şi să mai vorbim despre problemele pe care le‑ai menţionat. O s‑o rog pe Janet s‑o sune pe Andrea şi să
stabilească o întâlnire.
Se ridică în picioare şi ştiu că e momentul să plec.
— Mi‑ai dat mult de gândit, îi spun.
— Dacă nu ţi‑aş da, înseamnă că nu mi‑aş face meseria. Doar câteva zile, Christian. Avem foarte multe de discutat.
Miercuri,
Îmi strânge mâna, îmi zâmbeşte liniştitor, iar eu plec cu o mică
urmă de speranţă în suflet.
8 iunie 2011
Stau pe balcon şi privesc oraşul Seattle noaptea. Aici sunt foarte aproape de cer, departe de lume. Cum a spus ea?
Turnul meu de fildeş.
De obicei e linişte aici — dar în ultima vreme liniştea mea sufle‑
tească a fost dată peste cap de o anumită tânără cu ochi albaştri.
„—Te‑ai gândit să încerci o relaţie în stilul ei?“ Cuvintele lui Flynn mă chinuie, sugerându‑mi atât de multe posibilităţi.
Oare aş putea s‑o cuceresc din nou? Acest gând mă înspăimântă.
Iau o gură de coniac. De ce m‑ar primi înapoi? Pot eu deveni vreodată ce‑şi doreşte ea să fiu? Nu voi renunţa la speranţă. Trebuie să găsesc o cale.
Am nevoie de ea.
Ceva mă sperie — o mişcare, o umbră pe care o văd cu coada ochiului. Mă‑ncrunt. Ce mama naibii…? Mă întorc către umbră, dar nu văd nimic. Acum am şi vedenii. Dau coniacul peste cap şi mă‑ntorc în living.
648 Grey
Miercuri,
8 iunie 2011
Mami! Mami! Mami doarme pe podea. Doarme de multă
vreme. O zgâlţâi. Nu se trezeşte. O strig. Tot nu se trezeşte.
El nu‑i aici şi totuşi mami nu se trezeşte.
Mi‑e sete. În bucătărie îmi trag un scaun lângă chiuvetă
şi beau apă. Apa mi se‑mprăştie pe pulover. Puloverul e murdar. Mami tot doarme. Mami, trezeşte‑te! Încă zace. E
rece. Îmi iau păturica şi‑o acopăr pe mami, apoi mă‑ntind pe covoraşul verde şi lipicios, lângă ea.
Mă doare burtica. Îmi e foame, dar mami doarme‑n continuare.
