Am doar două maşinuţe. Una roşie. Una galbenă.
Maşinuţa mea cea verde a dispărut. Se întrec pe podeaua pe care zace mami. Cred că mami e bolnavă. Caut ceva de mâncare. În congelator găsesc mazăre. E rece. O
mănânc încet. Îmi face rău la burtică. Mă culc lângă
mami. Mazărea dispare. E ceva în congelator. Miroase ciudat. O ling şi limba mi se lipeşte de ea. O mănânc 650 Grey
E L James 651
încet. Are un gust rău. Beau nişte apă. Mă joc cu maşi‑
nile şi mă culc lângă mami.
Mami e atât de rece şi nu se trezeşte. Uşa se deschide cu zgomot. O acopăr pe mami cu păturica. La naiba. Ce mama naibii s‑a întâmplat aici? Ah, târfa asta nebună şi distrusă. Rahat. La naiba. Dă‑te din calea mea, rahat ce eşti.
Îmi trage un şut, iar eu mă lovesc cu capul de podea. Mă
doare. Sună pe cineva şi pleacă. Încuie uşa. Mă‑ntind lângă
mami. Mă doare capul. Doamna poliţist e aici. Nu. Nu. Nu.
Nu m‑atinge. Nu m‑atinge. Eu rămân cu mami. Nu. Nu te‑apropia de mine. Doamna poliţist îmi ia păturica şi mă
ia în braţe. Eu ţip. Mami. Mami. Cuvintele mi‑au dispărut.
Nu le mai pot rosti. Mami nu mă mai aude. Nu mai am cuvinte.
Mă trezesc gâfâind, respirând adânc, şi mă uit în jur. Ah, slavă
Cerului — sunt la mine‑n pat. Încet, teama se risipeşte. Am douăzeci şi şapte de ani, nu patru. Chestia asta trebuie să înceteze.
Odinioară reuşeam să‑mi ţin coşmarurile sub control. Poate apărea unul la câteva săptămâni, dar nu erau chiar aşa — noapte de noapte.
De când a plecat.
Mă rostogolesc şi mă întind pe spate, privind fix în tavan. Când dormea lângă mine, dormeam bine. Am nevoie de ea în viaţa mea, în patul meu. Era echilibrul meu. O s‑o aduc înapoi.
Cum?
„—Te‑ai gândit să încerci o relaţie în stilul ei?“
Ea vrea inimioare şi floricele. Pot eu să‑i ofer aşa ceva? Mă‑ncrunt, încercând să‑mi amintesc momentele romantice ale vieţii mele… Şi nu e niciunul… în afara celor petrecute cu Ana. Adică „mai mult“.
Zborul cu planorul, şi IHOP, şi plimbarea cu Charlie Tango.
Poate sunt în stare să fac asta. Aţipesc la loc, repetându‑mi în cap: E a mea. E a mea… şi îi simt parfumul, pielea ei fină, îi simt
gustul buzelor şi‑i aud gemetele. Epuizat, cad într‑un vis erotic, plin de prezenţa Anei.
Mă trezesc brusc. Mă trec fiorii şi, pentru o clipă, mă gândesc că m‑a trezit ceva din afară, şi nu de dinăuntru. Mă ridic în capul oaselor, îmi trec mâinile prin păr şi cercetez încet încăperea.
În ciuda visului erotic, trupul meu a rămas cuminte. Elena ar fi mulţumită. Mi‑a scris ieri un mesaj, dar Elena e ultima persoană cu care vreau să vorbesc — am un singur lucru pe care vreau să‑l fac acum. Mă ridic din pat şi‑mi pun echipamentul de alergare.
Mă duc să văd ce face Ana.
Strada ei e cufundată în linişte, cu excepţia unui camion care duduie şi a fluieratului solitar al unui tip care plimbă câinii. La ea în apartament e întuneric, iar draperiile sunt trase. Mă aşez la pândă în ascunzătoarea mea, privind ferestrele şi meditând. Am nevoie de un plan — un plan ca s‑o recuceresc.
Când lumina dimineţii începe să‑i învăluie fereastra, dau drumul la iPod şi, cu muzica lui Moby în căşti, mă întorc alergând la Escala.
— Vreau şi eu un croasant, doamnă Jones.
Încremeneşte surprinsă, iar eu ridic din sprânceană.
— Cu caise? întreabă ea, revenindu‑şi din sperietură.
— Te rog.
— O să vă încălzesc câteva, domnule Grey. Poftiţi cafeaua.
— Mulţumesc, Gail.
Îmi zâmbeşte. Doar pentru că mănânc croasante? Dacă asta o face atât de fericită, o să mănânc mai des.
Stau pe bancheta din spate a Audi‑ului şi fac planuri. Trebuie să mă apropii de Ana Steele ca să‑mi pot începe campania de recu‑
cerire. O sun pe Andrea, deşi ştiu că la 7:15 nu este la birou, şi‑i las un mesaj vocal. „Andrea, imediat cum ajungi aş vrea să revizuim 652 Grey
E L James 653
