282
n. 106, 181; despre iubire, 69; desprezent: ca model al veşniciei la Aupre iubirea de aproapele, 155 n.
gustin, 44; veşnicia ca negare to1; despre universul pieritor, rn6-tală a ,.., , 62; veşnicia ca prezent
107; despre auto s ufici enţă, 68
fără un viitor, 41; trecutul prepăcat: trecutul comun al neamuluizentificat (prezentat) de memoomenesc ca .... , 180; comuni unea
în-păcătoşenie, 170; moartea ca
rie ca .... , 126
pedeapsă pentru ,.., , 176-177, 181; principium, 100, 214, 262
descoperirea păcătoşeniei omu quaestio. Vezi „Am devenit pentrului, 148; ca discrepanţă În tre
mine însumi o întrebare"
voinţă şi putere (a voi şi a putea),
147-149, 217-219; omul ca răscumpărare, 165, 173, 177, 181
mereu păcăto s în prezenţa (în rău radical, 197, 209
faţa) lui D umnezeu, 151; Pavel răul (malum): ca înlănţuire în păcatuldespre moarte ca plată pentru ,.., ,
instalat prin o bişn uinţă, 210;
125 n. rn6, 181; păcătoşenia lumii,
concupiscenţa, 132, 138, 139, 140,
171
142, 151; moartea ca rău de care
păcatul originar, 141-142, 169-172,
se fereşte frica, 38; moartea ca
173
răul cel mai mare, 40; ca obişnu-
340 INDICE
inţă a apartenenţei-la-lume din Stark, J udith Chelius, 9
dorinţa de permanenţă, 279; ca Steinberger, D olf, 294
neexistând în universul ca întreg, stoici: ,.., şi Augustin despre ecvani108-109, 262; Plotin despre orimitate/împăcare/ a trăi împăcat,ginea .... , II5; răul radical, 197,
73-74; Augustin preferându-l pe
209; lipsa de j udecată ca definiţie
Plotin .... , 53, 56; Epictet, 53, 58,
operaţională a .... , 295; ca lucru
250, 252; despre frică, 53; disprecare ne . amenin ţă fericirea, 36;ţul faţă de lume, 250
răutate, 99, 109. Vezi şi banal ita storge, 78
tea răului
summe esse. Vezi Fiinţa S upremă
răutate, 99, 109
summum bonum. Vezi binele suprem
reamintire, 96, 230, 260, 284
superbia. Vezi mândrie
relativism, 272
