Minorităţi 1 45
până la 1775 partea de nord a Moldovei, devenise o regiune multietnică prin excelenţă, un neînchipuit amestec de limbi, culturi şi religii.
Românii nu dispuneau decât de o majoritate relativă: 44,5% (33% în mediul urban), urmau ucrainenii, cu 27, 7%, evreii, cu 10,8% (30% în mediul urban), germanii, cu 8,9% (14,7% în mediul urban), până şi polonezii dispuneau de câteva procente (3,6% în ansamblu, 6,3% în m�diul urban). Cultura „unificatoare" era, desigur, cea germană, susţinută nu doar de germani, ci şi de evreii în mare măsură germanofoni.
Alt gen de . amestec, în Basarabia. Români: 56,2%, în mediul urban 31%. Ucraineni: 11%.
1
Ruşi: 12,3% (27,1 % în mediul urban). Evrei: 7,2% (26,8% în mediul urban).
În sfârsit, Dobrogea, teritoriu „dăruit" României la 1878 şi extins, prin anexarea Cadrilaterului, la 1913, în urma Războaielor Balcanice.
La 1930, românii reprezentau în această! regiune 44,2% din populaţie, bulgarii 22,8%, turcii, împreună cu tătarii, 21,2% .. .
Ţiganii, răspândiţi aproape egal pe întreg teritoriul ţării, reprezentau 1,5% din populaţia totală a României; probabil însă că în realitate erau mai multi.
'
'
Cu asta, defilarea minorităţilor era departe de a fi încheiată. Recensământul din 11930
înregistrează, cu procente mai mici, ruşi, ruteni,
46 Românii şi Europa: o istorie surprinzătoare sârbi, croaţi şi sloveni, cehi şi slovaci, polonezi, greci, albanezi, armeni, găgăuzi . . . , şi încă mai rămâne loc pentru „alte neamuri" care ating laolaltă 0,3% din populaţie. Cu toţii împreună, au contribuit la mozaicul cultural, atât de diversificat, al României Mari. E prezentă, prin minorităţi, aproape întreaga gamă etnică şi culturală
