de propriul sfârşit este un mod de a-l „anticipa" comprehensiv, fără a-i periclita caracterul său esenţial de posibilitate. Fiinţa autentică întru moarte este cea liberă întru moarte, iar aceasta presupune eliberarea morţii din ţesătura stratagemelor prin care încercăm să o îmblânzim, să o neutralizăm, să o 219 M. Heidegger, Fiinţă şi timp, p. 332.
220 Ibidem, p. 333.
221 Ibidem.
222 M. Haar, Heidegger şi esenţa omului, 2003, Bucureşti: Humanitas, p. 33.
223 M. Heidegger, Fiinţă şi timp, p. 353.
99