IL3.1. Despre fiinţa în lume
Levinas consideră că Heidegger a înţeles greşit natura fiinţei în lume ca
grijă228• Acesta nu a acordat suficientă atenţie tipului de „sinceritate" 229 legat de viaţa concretă a omului, care include nevoia de hrană, de apă, locuinţă, somn etc. În timp ce pentru Heidegger foamea aparţine vieţii de zi cu zi şi este, de aceea, un element legat de inautentic, pentru Levinas ea reprezintă o expresie naturală a vieţii şi a plăcerii.
La polul opus nevoii, gânditorul francez aşează dorinţa care urmăreşte ceea ce nu poate fi achiziţionat sau consumat. El susţine că „experienţa"
celuilalt şi experienţa dorinţei realizează o fisură în cercul fiinţei. Astfel, dorinţa indică o anumită limită, privaţie în cadrul fiinţei noastre şi ne scoate din eu, trimiţând la ceva nelimitat. Dacă a te hrăni reprezintă o preluare în propria materialitate, dorinţa reprezintă o ieşire din sine. În prima dintre lucrările care la făcut remarcat ca fenomenolog, Totalitate şi infinit, Levinas dezvoltă această
distincţie dintre satisfacerea unei nevoi şi exprimarea unei dorinţe care ne aduce în faţă un viitor neexplorat230• Prin urmare, observăm că în concepţia sa fiinţa umană este caracterizată prin două „resorturi": 1) satisfacerea nevoilor primare
- ce îl constituie ca acelaşi şi închide cercul fiinţei, al grijii pentru sine (,,conatus", instinct de conservare) - şi 2) dorinţa care îl conduce către altul şi, dimpotrivă, deschide cercul fiinţei printr-o responsabilitate infinită.
Levinas apelează la doi termeni pentru a se referi la altul: ,,1 'Autre" 231
( altul în general - ca natură, fiinţe, sau altceva) şi „l 'Autrui" 232 ( cealaltă
persoană, sau „celălalt"). Însă, ca şi în abordarea altor subiecte, gânditorul francez nu este întotdeauna consecvent, utilizând primul cuvânt fără să specifice la ce se referă, înlocuindu-l pe al doilea (,,celălalt") cu „altul" 233 sau definindu-228 O afirmă şi Otto Poggeler, în lucrarea Drumul gândirii lui Heidegger, 1998, Bucureşti: Humanitas, p. 44: ,,Faptul-de-a-fi-în-lume este indicat ca fiind o asemenea structură fundamentală şi este expus în varietatea momentelor sale, iar în cele din urmă
conceput, sub aspectul său unitar, ca grijă".
229 E. Levinas, Existence and Existents, 1988, Dordrecht: Kluwer, p. 44: ,,Life is a sincerity".
230 E. Levinas, Totalitate şi infinit. Eseu despre exterioritate, p. 96: ,,Să mai notăm diferenţa dintre nevoie şi Dorinţă. În nevoie, eu pot să muşc din real şi să mă satur asimilându-l pe altul. În Dorinţă, nici o muşcătură în fiinţă, nici un saţ, ci doar viitorul fără jaloane înaintea mea". •
23 1 E. Levinas, Liberte et commandement, p. 68: «La conscience, en tant que prise de conscience, est une possession de I' Autre par le Meme; le Moi domine l' Autre et est â meme de se retirer, par une epoche de tout engagement dans l'etre qu'il retrouve comme objet intentionnel, «entre guillemets», entierement â sa disposition».
232 Ibidem, p. 69: «Le Moi devant Autrui est infiniment responsable».
233 Ibidem, p. 69: «L' Autre est le pauvre et le denue et rien de ce qui concerne cet Etranger ne peut le laisser indifferent».
10 1
