237 Ibidem, p. 163: ,,Infinitul ori Celălalt". Vezi, la p. 165, cum întrebarea reprezintă o raportare la infinit: ,,Răsucirea lui Acelaşi înspre Infinitul care nu este nici vizare, nici viziune, este întrebarea, întrebare care este deopotrivă răspuns, dar nicidecum dialog al sufletului cu el însuşi. Întrebare, rugăminte - oare, ea nu există mai înainte încă decât dialogul? Întrebarea comportă răspunsul drept responsabilitate etică, drept imposibilă
eschivare".
238 Stacy Keltner, ,,The Politics of Traumatic Temporality", în Research in Phenomenology, Vol. 33, Leiden: Koninklijke Brill NV, 2003, p. 311: ,,Trauma signals a perceptual system in crisis, a troubling of representation, but also a kind of 'memory'
or 'temporality' that cannot know itsel".
102