elaborarea unor ipoteze noi, simplificatoare: ,,Fenomenologia procedează
elucidând intuitiv, determinând şi deosebind sensul. Ea compară, distinge,conectează, pune în relaţii, desparte în compartimente sau delimitează momente.
Dar totul se face pur intuitiv. Ea nu teoretizează şi nici nu matematizează; ea nufăureşte o explicare în sensul teoriei deductive"34.
În cadrul intuiţiei există o altă unitate între subiect şi obiectul înscris înorizontul de obiectualitate; obiectul nu este nici lucru, nici concept într-unlimbaj, ci temă călăuzitoare, susceptibilă să ofere noi răspunsuri pe parcursulcercetării sau în căutarea modului artistic de exprimare.
Specificul intuiţiei fenomenologice este acela de a lăsa obiectul să semanifeste, să se dezvăluie „singur". Se îndeplineşte, prin urmare, dorinţaanunţată la început - întoarcerea la lucruri, înlăturarea distanţei subiect-obiectşi, astfel, aflarea punctului de întâlnire a lor (fenomenul pur). Paul Ricoeurafirmă că fenomenologia „pariază pe posibilitatea de a gândi şi de a numi, chiarîn desişul obscur al afectelor, chiar pe cursul fluviului vieţii. Fenomenologiapariază pe această discursivitate primordială a oricărei trăiri pe care o pregăteştepentru o reflecţie care să fie implicit un «a rosti»" 35.
L4. Ontologia formală şi ontologia materială
Sarcina fenomenologiei este aceea de a descoperi, cu ajutorul variaţiuniieidetice, legile esenţiale (sau ontologice) ale tuturor domeniilor obiectualeconceptibile. Husserl clasifică legile esenţiale în două tipuri: formale şimateriale. Ontologia formală, contraparte a logicii formale, se interesează deexplicarea a ceea ce înseamnă obiectualitatea în genere. În lucrările Cercetări
logice şi Logica formală şi transcendentală, părintele fenomenologiei facedistincţia între acestea. Dacă logica formală stabileşte ce trebuie să fie în modnecesar valabil pentru toate enunţurile cu sens, ontologia formală încearcă să
afle ce trebuie să fie în mod necesar valabil pentru toate obiectele posibile.
Prin teoria sa despre raportul dintre logica formală şi ontologia formală,Husserl se deosebeşte de psihologişti şi de tendinţele din cadrul pozitivismului
logic. Contrar psihologismului reprezentat de John Stuart Mill, Husserl susţinecă legile logice şi cele ontologice nu sunt legi ale funcţionării conştiinţei, legiale psihicului, ci ale semnificaţiilor, respectiv ale obiectelor. Ele pot fidescoperite numai printr-o variaţiune eidetică, nu prin intermediul experienţeiempmce.
Din cealaltă perspectivă, a pozitivismului logic, a apărut ideea că logicaspune ceva doar despre sistemul nostru conceptual, despre limbaj, dar nimicdespre realitate. In extremis, �-a considerat că rolul logicii se reduce la a stabilio serie de reguli ale jocului pentru un sistem dat de semne, de unde reiese că amputea alege şi alte reguli dacă acest lucru ni se pare potrivit.
34 E. Husserl, Ideea de fenomenologie, p. 70.
35 Paul Ricoeur, La şcoala fenomenologiei, 2007, Bucureşti: Humanitas, p. 73.
25
