In acest mod prezintă Levinas structura subiectivităţii caresponsabilitate. El apelează la anumite metafore124 - cum ar fi maternitatea cao „creştere" a celuilalt în mine, vulnerabilitatea, rana etc. - ca la un fel descriere ascunsă, enigmatică pentru redarea semnificaţiei etice.
La nivel tematic, în scrierile sale Levinas pare să discearnă, pe de oparte, între inteligibilitatea şi coerenţa modului de exprimare a fiinţei şi, pe dealtă parte, sfera în care putem zări posibilitatea lui dincolo de fiinţă. Cuvintele
„an-arhic" şi „diacronie", spre exemplu, au sens doar în opoziţie cu ceea ce seînţelege prin termenii „originar" şi „sincronie", ,,simultaneitate". Cele două
părţi ale opoziţiei formează o unitate indestructibilă. ,,Anarhic", spre exemplu,devine comprehensibil în limbajul levinasian - în mod negativ - doar în luminagramaticii fiinţei. În fond, punctele de vedere înaintate de Levinas par a fi denesusţinut, neargumentabile, din moment ce conceptele şi expresiile metaforicecare le exprimă îşi capătă semnificaţie numai prin opoziţia cu limbajul desprefiinţă; ele nu sunt de sine stătătoare. De ce, am putea întreba, se expune Levinas,unor obiecţii previzibile ca acestea? Nu şi-ar fi putut construi şi altfel discursul?
A vând în vedere încercarea extrem de ambiţioasă de a se detaşa nu doarde precursori, dar şi de un mod de a filosofa care a fost practicat încă de laînceputurile filosofiei, Levinas nu are cum să nu ţină cont de concepteledominante. În esenţă, era imposibil să se diferenţieze de ontologie fără să seraporteze la aceasta. Referitor la posibilitatea de a vorbi despre un dincolo defiinţă pe care nu-l putem traduce fidel în cunoaştere şi limbaj, filosoful francezdă un răspuns ce priveşte raportul dintre Rostire şi Rostit.
Rostirea reprezintă survenirea sensului etic, este „proximitate a unuiafaţă de altul, angajament al apropierii, unul pentru altul, semnificanţa însăşi a 1 23 E. Levinas, Altfel decât afi sau dincolo de esenţă, p. 227.
1 24 P, Ricoeur, M. Escobar, ,,Otherwise: A Reading of Emmanuel Levinas's Otherwise than Being or beyond Essence", în Yale French Studies, No. 104, Encounters with Levinas. (2004), p. 90: "The pages devoted to the triad of proximity, responsibility, and substitution are written in a tone that might be called declarative, if not kerygmatic, sustained by an insistent, if not obsessive, use of the trope of hyperbole".
62
