mă descoperi pe ,nine însumi ca unicul eu, singurul eu, eu diferit de toţi ceilalţi,I ,.J
� l
·
I
t d' t
t
. " 129
eu ce ue nem ocuit, nu un e emen m r-o ca egone .
De aceea critică abordarea husserliană a intenţionalităţii şi reprezentăriica fiind prea restrictivă pentru viaţa subiectivă. O critică la adresafenomenologiei husserliene aduce şi Dominique Janicaud130 din aceleaşimotive: pretenţia de a fi o filosofie primă, fundament al oricărui tip decunoaştere, duce la o îngustare a spectrului de probleme şi la ariditateconceptuală. O sa vedem, în partea a treia, în ce măsură este adevărată această
afirmaţie. Faptul că Heidegger şi Levinas au extins abordarea fenomenologică
nu cred că reprezintă un argument împotriva fenomenologiei husseliene, cidimpotrivă, dovedeşte marea aplicabilitate a metodei iniţiate de el.
Deşi existenţa înseamnă identitate pentru Levinas, totuşi el consideră că
adevărata existenţă umană cuprinde fenomene ce realizează o ruptură îninstinctul de conservare (conatus). El vede în dorinţa depăşirii eului o expresie aideii de infinit în noi. Lucrările Totalitate şi Infinit şi mai ales Altfel decât a fi
sau dincolo de esenţă reprezintă un fel de explorare fenomenologică amodalităţilor în care omul doreşte ceea ce se află „dincolo de esenţă". Deasemenea, aceste cărţi pot fi înţelese şi din perspectiva unei alternative la
Fenomenologia spiritului a lui Hegel, care închide totul în manifestareaSpiritului absolut. În scrierile levinasiene, spiritul nu are sensul unei împliniri înabsolut a cunoaşterii de sine, ci apare ca o reluare a temei biblice a separării, aexilului din ceea ce înseamnă istorie, desfăşurare, luptă pentru putere şiimpunere a voinţei proprii. În acest context, mişcarea spiritului se realizează nuîn istorie, ci într-un dincolo de mersul istoriei.
Singura voce care vorbeşte împotriva războiului şi care rămâneneasimilată de totalitate este, pentru gânditorul francez, vocea escatologică,asemenea celei a profeţilor Vechiului Testament. Aceştia opun pacea mesianică
oricărei forme de violenţă131• Prin urmare, cuvintele profeţilor au sensuldepăşirii „Rostitului" (limbajului, ca redare a gândirii şi a fiinţei) către „Rostire"
1 29 Zygmunt Bauman, op. cit. , p. 85.
1 3 0 Dominique Janicaud, "Toward a Minimalist Phenomenology", în Research in Phenomenology, Vol. 30, Leiden: Koninklijke Brill NV, 2000, p. 102: "No phenomenology of the given should be content with the aridity of conceptuality.
Furthermore - while Husserl was more attentive to the general structures of perceptual receptivity than to affectivity itself - neither Heidegger nor Levinas was ignorant of this emotive coloration of all access to phenomena".
1 3 1 E. Levinas, Totalitate şi Infinit. Eseu despre exterioritate, p. 9: ,,În fine, viziunea eshatologică nu opune experienţei totalităţii protestul unei persoane în numele egoismului personal sau chiar al propriei mântuiri. O asemenea proclamare a moralei, fondată pe subiectivismul pur al eului, este descalificată de către război, de către totalitatea pe care o dezvăluie şi de către necesităţile obiective. Opunem obiectivitătii războiului o subiectivitate ivită din viziunea eshatologică. Ideea infinitului eliberează
subiectivitatea de judecata istoriei şi o declară, în orice clipă, gata de a fi judecată şi, într-un anumit fel, chemată să participe la această judecată, judecată cu neputinţă în lipsa subiectivităţii".
64
