de o manieră clară concepţia că El nu este doar creatorul lumii, 1 ci şi o fiinţă personală, capabilă de o relaţie interpersonală. Pentru Tatakis nu există o linie de demarcaţie categorică Între teologie şi filosofie, dar nici nu este adeptul ideii că acestea, În perioada patristică şi bizantină, se confundă. Despre el s-a mai spus că este filosoful care ia în serios teologia şi care reuşeşte să scoată la suprafaţă profunzimile teologiei îmbrăcate În haină filosofică.2 Este, de fapt, o altă metodă de abordare a teologiei, metoda filosofului care nu poate nega teologia. Cu siguranţă
că lui Basile Tatakis îi datorăm studiul sistematic al filosofiei bizantine În contextul istoric al dezvoltării ei, îndt este greu astăzi să eludezi concluziile studiilor sale şi să faci abstracţie de lucrarea ce l-a consacrat drept unul dintre cei mai importanţi savanţi din domeniul Bizantinologiei: Filosofia bizantină.
Tatakis este un savant autentic, deoarece În studiul său pleacă de la izvoare. Pentru el, studierea lui Platon şi a lui Aristotel reprezintă călăuza cea mai serioasă În aprofundarea filosofiei bizantine. Cunoaşterea foarte bine a limbii greceşti clasice este unul dintre atuurile sale care îl recomandă ca bun interpret al operelor acestor doi mari glnditori ai Antichităţii. T atakis traduce În neogreacă şi interpretează din Platon: Laches; Menon, Theaitetos, Euthydemos, Protagoras, iar din Aristotel: Despre suflet. Rămlnlnd la chestiunea izvoarelor filosofiei bizantine, putem spune că pentru Tatakis platonismul şi aristotelismul bizantin nu se dezvoltă ca două curente filosofice rivale, ci complementare. Nu există
niciun bizantin pur platonician şi niciunul pur aristotelician, şi aceasta În virtutea educaţiei primite În şcolile filosofice din imperiu. Pe de altă
parte, Basile Tatakis este convins că Aristotel a influenţat glndirea 1 Christos Terezis În: op. cit., p. xix.
2 Dragas, op. cit., p. xii.
388
VA S I L E A D R I A N C A R A B Ă
bizantină doar la nivel de limbaj şi a contribuit la sistematizarea gândirii nu În ultimul rând prin raportarea şi la adevărurile ştiinţifice. Pentru el, Aristotel nu a exercitat nicio influenţă asupra conceptelor metafizice.1
În această chestiune, influenţa lui Platon a fost mult mai mare, rezultatul acesteia fiind vizibil mai ales În spaţiul teologiei mistice şi a practicii contemplative.
Nu cred că este lipsit de importanţă faptul că Basile Tatakis Înţelege din interior această gândire filosofică bizantină ca unul care, grec fiind, s-a născut şi s-a format Într-un spaţiu influenţat de paradigmele culturii bizantine. De foarte multe ori, filosofia bizantină este analizată de savanţi - indiferent că ar fi din Europa de Vest sau de Est - care, cu uşurinţă, ar putea fi catalogaţi printr-un termen din perioada târzie bizantină, şi anume: latinophrones.2 Este vorba de tipul de oameni care nu reuşesc să se elibereze de un anumit tipar occidental de a cerceta, cunoaşte şi evalua gândirea Răsăritului Bizantin. Pentru a ne păstra Întrucâtva În registrul terminologic bizantin, putem spune că Tatakis este un „latinofil" În sensul prieteniei pe care o arată faţă de gândirea teologică şi filosofică apuseană, ca unul care s-a format şi În spaţiul occidental, depăşind barierele impuse de prejudecăţile politico-istorice şi religioase, dar care rămâne În fond un rhomeophron, adică unul care gândeşte asemenea rhomeilor (bizantinilor), prezentându-le gândirea aşa cum, probabil, ei Înşişi ar face-o.
Este interesant parcursul vieţii sale, căci ne-am aştepta ca el să fi fost În cea mai mare parte profesor de filosofie la Universitate3• Biografia sa nu confirmă această aşteptare. Tatakis a fost mai degrabă cercetător, pasionat de filosofia bizantină, om de cultură implicat În viaţa cetăţii şi 1 Christos Terezis În: op. cit., p. xviii.
2 „Cel care gândeşte aidoma latinilor" - expresie nu prea măgulitoare pentru un gânditor bizantin preocupat de filosofia latinilor.
3 Sursa principală pentru biografia lui Basile T atakis o reprezintă cartea sa de Memorii: o mitistorie biografică (ArroµVT]µOVEuµma: B1.oYQacpua'] µu81.0'COQîa), publicată postum, În 1993, cu sprijinul Institutului pentru Educaţie al Băncii Naţionale a Greciei.
Po s t fa ţ ă
389
poate în al doilea rand profesor de filosofie, activitatea sa didactică
universitară rezummdu-se doar la aproximativ zece ani, Între 1958 şi 1967, ultima parte a carierei sale. Este omul care a avut o evoluţie extraordinară, căci, plednd de jos, dintr-o familie de nouă copii din micul sat Syneti, din insula grecească Andros, unde, de altfel, a şi făcut primii ani ·
de şcoală, a reuşit să devină una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii greceşti din secolul XX. Între 1909 şi 1914 a urmat cursurile liceale la Şcoala Evanghelică din Smyrna (Euayyt:ALKTJ ExoAiJ), lăcaş
de cultură al Bisericii Ortodoxe din Imperiul Otoman, faimoasă la vremea aceea atat prin vechimea sa (fondată în 1733), dt şi prin calitatea profesorilor ei, numiţi de Patriarhia Ecumenică. Această şcoală avea să
îşi Încheie activitatea Într-un mod tragic, În urma marelui incendiu din Smyrna, din 1922, după războiul greco-turc din 1919-1922. Între 1919
şi 1922, Basile Tatakis a frecventat cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Atena. După studiile universitare, Între 1922 şi 1928, a fost profesor În Învăţămantul preuniversitar, la diferite şcoli din Scopelos, Limassol, Nicosia, Serres. Şi-a Întrerupt activitatea didactică În 1928 pentru a-şi continua studiile universitare, mergand la Paris, unde l-a cunoscut şi pe celebrul profesor de filosofie Emile Brehier, cel care, mai tarziu {1949), îi va accepta lucrarea Filosofia bizantină ca fascicul suplimentar În cadrul amplei sale lucrări: Istoria filosofiei. Întors din Franţa, În 1930, s-a Înscris la Universitatea· Aristotel din Tesalonic ca doctorand, obţinand titlul de doctor În 1939. Apoi s-a reîntors la mai vechea sa activitate de profesor În spaţiul preuniversitar, activand, pe dnd, la şcoli aflate aproape În toate colţurile Greciei: T esalonic, Creta, Atena etc. În 1958 a fost ales profesor la Facultatea de Filosofie a Universităţii Aristotel, În urma realizărilor sale ştiinţifice. A devenit chiar decanul acestei facultăţi, funcţie deţinută Între 1962 şi 1967, dnd s-a pensionat. Tot În anul numirii sale la universitate a fost ales membru al Institutului Regal de Cercetare, iar Între 1964-1967 a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al Teatrului de Stat din Nordul Greciei. În 1982 i s-a decernat premiul de excelenţă al Academiei din Atena În ştiinţele istorice şi sociale. A murit În 1987, la venerabila varstă de 90 ani.
Opera sa vastă nu ne permite să o prezentăm În Întregime, drept pentru care ne vom limita doar la cele mai importante dintre cărţile sale
390
VA S I L E A D R I A N C A R A a Ă
(22 la număr), mai ales la cele care �u ca temă filosofia creştină (patristică
şi bizantină)!: 1. La philosophie byzantine, Paris, 1949 şi 1959 (traduceri: În spaniolă, Buenos Aires, 1952; În greacă, Atena, 1977; În sârbă, Belgrad, 2002 şi În engleză, Indianapolis IN, 2003); 2. Btµarn xpw'"ClaVLKf/c; KaL f3v,av'"Clvf/c; <ptiioaocpiac; (Teme de filosofie creştină şi bizantină), Atena, 1952; 3. 'H I:vµf3oiif/ Tf/c; KarmaDoKiac; aTf/ Xpw'"ClaVLKT/
I:Kt:tpT] (Contribuţia Capadociei la gândirea creştină), Atena, 1960; 4.
Mâ,.eTf/µarn Xpw'"ClaVLKf/c; <Ptiioaocpiac; (Studii de filo�ofie creştină), Atena, 1967; 5. La philosophie grecque patristique et byzantine, În: Encyclopedie de la Pleiade, t. 26, Paris, pp. 936-1005 şi În greacă: 'H tiiiiT]VlKT/
nauptKi/ KaL f3v,av'"Clvf/ <ptiioaocpia (Filosofia greacă patristică şi bizantină), Atena, 1969, 2000; 6. MeiieTryµarn 'Iawpiac; Tf/c; <Ptiioaocpiac; (Studii de istoria filosofiei), Atena, 1980; 7. feQ<XaLµoc; BAaxoc; o KQr'Jc; (1605/7-1685). <l>LA6aocpoc;, 8rnA6yoc;, cpLA6Aoyoc;, BevE'rux, 1973; 8. Panetius de Rhodes, le fondateur du Moyen Stoi'cisme. Sa vie et son reuvre, Paris, J. Vrin, 193 1; 9. <Ptiioaocpia KaL EmaTf/µT] (Filosofie şi ştiinţă), Atena, 1961; iloytKf/ (Logica), Tesalonic, 1966; 10. 'O I:wKpMT]c;,
'H ,wry wv, f/ DLDaaKaiiia wv (Socrate. Viaţa şi opera sa), Atena, 1974.
