ISBN 978-606-579-119-0
NOTA TRADUCĂTORULUI
Traducerea textului lui Basile Tatakis a ridicat anumite
probleme pe care am Încercat să le depăşesc, făcand alegeri, În sensul unui echilibru, nici ostentativ neologice, nici ostentativ tradiţionaliste. În primul rind, dificultatea majoră provine din faptul că autorul foloseşte limba franceză nu ca pe o limbă maternă, ci ca pe o limbă de ordin livresc. Î11- plus, este vorba de limba franceză de acum mai mult de cinci decenii, de vreme ce lucrarea lui Tatakis a apărut În a II-a ediţie În 1959. Limbajul de specialitate a avut, de asemenea, partea lui de dificultate, iar la acest nivel îi mulţumesc coordonatorului colecţiei, Vasile Adrian Carabă, pentru sugestiile În anumite alegeri lexicale În spiritul terminologiei ortodoxe şi teologic-filosofice.
Numele proprii, numeroase de altfel, au fost traduse Încerdndu-se păstrarea cit mai apropiată a numelui de familie (cognomen) de forma sa grecească, de origine, dar şi oferirea unor variante a prenumelor care să ţină seama de circulaţia acestora În limba romană şi de frecvenţa uzitării formelor.
Mărturisesc încercarea de a traduce textul dt mai fidel posibil, fără a trăda nici intenţiile autorului şi, sper, nici aşteptările
6
EDUARD FLORIN TUDOR
cititorului. Traducătorul ideal este, În opinia noastră, cel ce lucrează
pentru ca Întilnirea dintre autor şi cititor să fie d.t mai firească şi mai echilibrată, fără ca perspectiva lui să bruieze relaţia pe care o mediază, conştient fiind că este un transmiţător şi nimic mai mult.
A FI FILOSOF ÎN BIZANŢ - ISTORIA
UNUI CONCEPT
Ni se pare firesc astăzi să nu avem dificultăţi cu privire la Înţelesul termenului de filosofie, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu suntem În stare să îi dăm o definiţie cat mai apropiată de sensul propriu. Nu pledez prin aceasta sub nicio formă pentru stereotipurile unei metodologii de şcoală, dar cu siguranţă că nici măcar simplul instrumentar didactic nu este la îndemana oricui în această chestiune uşor de înţeles ca aparţinwd domeniului speculaţiei. Cred că una dintre dificultăţile inerente ale filosofiei este tocmai Încercarea de a o defini şi mai cred că fiecare epocă
are definiţiile sale. Dificultatea se măreşte atunci dnd Încercăm să definim tipuri de filosofie străină etosului nostru. Să ne gandim doar la mult disputata chestiune a filosofiei indiene. Există o astfel de filosofie sau pot fi numite temele religioase ale Indiei filosofie? lată o Întrebare firească!
Nu voi intra în dezbaterea acestei probleme, competenţa mea aici fiind, evident, limitată. Totuşi, cred că aceleaşi tipuri de Întrebări pot fi puse şi În cazul lumii Bizanţului, chiar dacă nu este o lume străină de noi, conştient fiind sau nu de acest lucru.
Nici astăzi nu există unanimitate În privinţa definirii filosofiei bizantine. Sunt, din păcate, mai multe semne de Întrebare şi mai puţine certitudini. Nici Basil Tatakis, În această captivantă şi foarte importantă
expunere a gandirii filosofice bizantine, nu dă sau nu-şi propune să dea
8
VASILE ADRIAN CARABĂ
un răspuns categoric şi nici nu cred că va reuşi cineva să o facă, dacă nu va Încerca să se distanţeze de modul actual de Înţelegere a unei ştiinţe.
Cred, totuşi, că dacă nouă nu ne este uşor să definim filosofia bizantină, cea mai bună abordare În cazul de faţă este să Încercăm să vedem, fireşte, având În vedere o atare evoluţie conceptuală, modul cum bizantinii Înşişi Înţelegeau termenul În speţă. O lume trebuie Înţeleasă prin ea Însăşi, concepţie clară pentru cei mai mulţi dintre cărturarii bizantini. Ioan Italos, filosoful neconvenţional din secolul al XI-lea, el Însuşi vnawc;
'CWV cp!Aoa6cpwv (căpetenie sau, după o uzanţă consacrată, consul al filosofilor) asemenea faimosului său profesor Mihail Psellos, Într-una dintre aporiile sale În care Încearcă o definiţie a filosofiei1 îşi exprimă
convingerea că Înţelegerea conceptelor filosofiei greceşti trebuie să pornească doar de la operele proprii acesteia, chiar cu riscul de a contrazice dogma creştină. 2
Istoria apariţiei cuvântului filosof, care are legătură, potrivit lui Heraclit din Pont,3 cu Pitagora,4 inventatorul termenului ca atare, este una foarte cunoscută astăzi. La Sicyon, Într-un dialog cu Leon, tiranul fliasienilor, Pitagora îi explică acestuia de ce se numeşte pe sine philăsophos (iubitor de Înţelepciune) şi nu sophăs (înţelept): pentru el, niciun om nu se poate numi astfel, căci Înţelepciunea este un atribut doar al zeului.
1 Ioan ltalos, Etc; i:6· «'tEXVTJ i:Exvwv Kal i:mai:tjµT] emai:T]µwv» în:Johannes ltalos, Anopiat x:ai Avarn;, Quaest. quodlibetales, ed. P. Joannou,Ettal 1956, p. 1.
2 Gerhard Podskalsky, Philosophia. B. Byzanz, În: Historisches Worterbuch
der Philosophie (pe viitor: HWPh), vol. VII, ed.Joachim Ritter, Karlfried Griinder, Schwabe & Co AG, Basel, 1989, p. 624.
3 Despre viaţa şi opera acestui discipol al lui Platon, vezi: Daebritz, Herakleides 6 TTovnK6c;;, Real-Encyclopadie der classischen Altertumswissenschaften
(pe viitor RE), 15 (1912), pp. 472-484 (sunt incluse şi izvoarele adiacente).
4 Diogenes Laertius, Vitae philosophorum, I, 12. 1; VIII, 8. (Despre vieţile şi
doctrinele filosofilor, trad. de Constantin Ion Balmuş; stud. introd. şi comentariide Aram M. Frenkian, Polirom, Iaşi, 1997). Idee preluată şi de Cicero (Cic. Tuse.
5. 3. 8) şi Iamblichos (Iambi., De vita Pythagorica, 5. 5-8).
