A fi fil o s o f în B i z a n ţ
1 7
Plotin (*ca. 205 - ţca. 270).1 Este perioada comentariilor biblice În lumea creştină.
Denumiri ca »filosofia adevărată, reală" (� ăvrw<; <j:>tAoao<j:>[a) sau ca »filosofia noastră", »filosofia conform nouă" (� Ka-8 ' �µă<; <j:>tAoao<j:>[a) apar din ce În ce mai mult folosite şi la scriitorii creştini din secolele III-IV, mai ales la Părinţii Capadocieni,2 şi vor fi folosite În opoziţie cu expresii de tipul: »filosofia din afară, exterioară" (� EE,w sau e�w-8t:v <j:>tAoao<j:>[a), vizând filosofia păgană.3
Cu Clement Alexandrinul, filosofia devine o temă centrală, dar filosofia cea adevărată, În timp ce filosofia păgană, nedeplină, este valoroasă
În măsura În care conţine idei bune, reminiscenţe ale revelaţiei naturale.4
El este conştient că există »unii care se hrănesc" din filosofia profană, care, la fel ca şi În cazul unei nuci, nu este În Întregime comestibilă.5
Filosofia de care trebuie să se ocupe creştinul este cea pe care Hristos Însuşi a dat-o, aceasta fiind filosofia adevărată.6 Dar ce este filosofia pentru Clement? Este "preocuparea înflăcărată pentru Înţelepciune; Înţelepciunea, Însă, este cunoaşterea lucrurilor dumnezeieşti şi omeneşti şi a cauzelor lor. Ca atare, Înţelepciunea este stil.pană peste filosofie, aşa 1 Periodizarea filosofiei platonice în medio- şi neoplatonică nu aparţine epocilor În cauză. Folosim aici un limbaj consacrat În secolul al XIX-lea şi acceptat pană astăzi de toţi.
2 Anne-Marie Malingrey, ,,Philosophia". Etude d'un groupe de mots dans la litterature grecque, des Presocratiques au I� siecle apresJ-C., Paris 1961, p. 119 şi 148.
3 Hunger, op. cit., p. 5.
4 Clem. Alex., Strom., 1. 7. 37. 6. 1. (PSB 5, p. 31). Tema filosofiei În opera lui Clement Alexandrinul necesită o analiză detaliată, un studiu special.
5 Ibidem, 1. 1. 7. 3. 3. (PSB 5, p. 14). Adevărul poate exista în filosofie ascuns ca În coaja miezului comestibil al nucii; vezi: lbid., 1. 1. 18. 1. (PSB 5, p. 20).
6 Ibidem, 1. 18. 90. 1. 4-5 (PSB 5, p. 65); ,, ... wc; aAriSwc; 'rije; ăv'rwc; cj>tAoaocj>(ac;"; lbid., 1. 2. 21. 2. 3. (PSB 5, p. 21); vezi şi: ,, ... bi.a cj>u\oaocp[ac; aAriSouc;" (lbid., 1. 5. 32. 4. 5 (PSB 5, p. 27). De altfel, titlul grecesc complet al lucrării exprimă acest gand al său: Kaui '"C1JV âi\.TjSfj </Jii\.oao</Jiav ywvan1ewv fmoµvTjµan:uv CJ'"Cpwµauîc; (Covoare de însemnări pentru o cunoaştere [mai Înaltă] potrivit filosofiei adevărate).
18
VASILE ADRIAN CARABĂ
cum aceasta [din urmă] este stăpană peste ştiinţele propedeutice",1 concepţie preluată de Clement de la Filon din Alexandria.2
Foarte interesant este faptul că În această epocă, În secolul al III-lea d. Hr., atat ganditori creştini, ca deja menţionatul Clement, dt şi necreştini, ca Plotin, văd obiectul filosofiei În cunoaşterea realităţilor dumnezeieşti. Filosofia profană este un fel de Învăţătură a vestibulului, de la intrare, care bajbaie după Dumnezeu,3 sens pozitiv dat acesteia, pană la urmă, de mediile creştine. Dar conotaţia negativă dată filosofiei profane persistă şi În timpul lui Origen4 şi la reprezentanţi de seamă ai şcolii sale de gandire, ca Grigorie Taumaturgul s�u Eusebiu din Cezareea. Origen (ca. 185-253/54), care vede În filosofie şi o realitate spirituală, obişnuia să combine termenul cpiAoaocpux cu Gl.LQEau;, În scopul de a se delimita de gandirea profană, considerată de el eronată. Origen Încearcă să evite folosirea termenului de filosofie pentru Învăţătura creştină. Bineînţeles, acolo unde nu se poate, apare cu acest sens. În duhul Învăţătorului său, Sf. Grigorie Taumaturgul (ca. 2 13-ca. 270) foloseşte chiar mai puţin acest termen pentru g&ndirea creştină, el păstrand de la Origen şi spiritul critic faţă de filosofia profană În general. 5
1 Ibidem, 1. 5. 30. 1. 3-5. (PSB 5, p. 26-27).
2 Dar, Înţelepciunea fiind a lui Dumnezeu, filosofia profană este pur şi simplu „ancilla theologiae", iar aceasta trebuie să slujească, aşa cum Agar este slujnica Sarei (Ibid., 1. 5. 32; PSB 5, p. 26).
3 Origenes, De principiis, 3. 3. 2. (Despre Principii, PSB 8, p. 229.) 4 Există şi astăzi o discuţie deschisă cu privire la persoana lui Origen, colegul de studii al lui Plotin. Este el sau nu gânditorul creştin din Alexandria? Că În opera lui, Origenes Christianus, există o puternică influenţă neoplatonică, nimeni nu mai tăgăduieşte acest lucru astăzi. Vezi: Endre von lvanka, Hellenisches und Christliches im fruhbyzantinischen Geistesleben, Herder, Viena, 1948, pp. 24-27; Idem, Plato Christianus. Ubernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Văter, Johannes Verlag Einsiedeln, 11964, 21994, pp. 101-185; Claudio Moreschini, Storia delia filosofia patristica, Morcelliana, Brescia, 2004 şi În traducerea românească de Alexandra Cheşcu, Mihai-Silviu Chirilă şi Doina Cernica, Istoria filosofiei patristice, Polirom, laşi, 2009.
5 Hunger, op. cit., p. 6.
A fi fi losof în Bi zanţ
19
Deşi nu a fost ucenic direct al lui Origen, episcopul Eusebiu de Cezareea Palestinei aparţine, pe linie teologică, şcolii marelui ginditor alexandrin. Nici el nu trece În plan secund criticarea filosofiei greceşti, căci Într-o bună măsură el este şi apologet, dar, paradoxal, ajunge să dea noi sensuri termenului, unul fiind chiar politic. Se poate vorbi că
Eusebiu este promotorul »filosofiei politice creştine". De cele mai multe ori, termenul filosofia apare la el cu sensul de Învăţătură creştină; apare chiar fără a fi Însoţit de adjectivul »creştină", care trebuie, fireşte, subîn
ţeles.1 Mai mult dedt atit, îl numeşte pe Hristos Însuşi filosof, 2 subînţelegandu-se prin aceasta că Hristos este promotorul filosofiei adevărate.3
Chiar şi pasiunea pentru filosofie, la fel ca şi gindirea abstractă provin de la Logosul creator, iar Hristos, Logosul Întrupat, merită titlul de filosof.4 Modul de viaţă creştin, mărturisitor În faţa prigonitorilor, este dus de adevăraţii filosofi. 5 Cu toate acestea, potrivit şcolii platonice, filosofia are la el şi sensul de ştiinţă, 6 doctrină.7
1 Hist. eccl., 3. 37. 2.; (Ist. bis., PSB 13, p. 140); 5. 17. 5. 7 (Ist. bis., PSB 13, p. 208 - În traducerea românească apare expresia »În favoarea filosofiei noastre creştine" - cuvântul „creştin" nu apare În originalul grecesc).
2 „Cum poţi tu să-l numeşti pe cel care a fost pentru ceilalţi izvor de viaţă
nobilă şi pură şi de sfinţenie supremă decât Întâistătător al filosofilor şi Învăţătoral oamenilor sfinţi?" (,, ... cj>Li\oa6cj>wv 6 71:QW'CLU'CO<; Kat evae�wv avb QWV
c>(.()aaKaAo<;;"; Demonst. ev. 3. 6. 8. 2-5); "Domnul şi Mântuitorul nostru trebuie considerat . . . filosof şi cu adevărat sfânt" (,, . . . cj>Li\6aocj>o<; ă Qa Kat M l]-SW<; euae�tj<; . . . "; Demonst. ev. 3. 6. 8. 6-7).
3 Hist. eccl., 4. 8. 3: " ... loua'Civo<;, yvtjaLO<; 'Cij<; Mî]-Sou<; cj>Li\oaocj>ia<; ... "
