( »Iustin [este vorba de Iustin Martirul şi Filosoful] , prieten sincer al filosofiei celei adevărate", PSB 13, p. 151).
4 Tricennalia 4: PSB 14, p. 54 (vezi: rezumatul făcut de Emilian Popescu
„Cuvântării lui Eusebiu", în studiul introductiv la Viaţa lui .Constantin, rostită
cu ocazia Împlinirii a treizeci de ani de domnie de către Împăratul Constantin).
5 Hist. eccl., 7. 32. 22. 7. (PSB 13, p. 311); Pamfil, profesorul său, era "un filosof adevărat"; 7. 32. 25. 1-2 (PSB 13, p. 311).
6 Ibidem, 7. 32. 22. 5 (PSB 13, p. 307-308); 7. 32. 27. 1-2 (PSB 13, p. 311).
7 Ibidem, 7. 43. 16. (PSB 13, p. 267).
20
VASILE ADRIAN C ARABĂ
Activitatea scriitoricească a lui Eusebiu se desfăşoară În două perioade distincte, mai exact Înainte şi după aşa-zisul edict de la Mediolanum al Împăratului Constantin cel Mare (306-337). Gestul lui Constantin faţă
de creştinism l-a impresionat pe Eusebiu, apropiat al acestuia. Lucrarea sa, Viaţa lui Constantin, nu este doar un encomion la adresa Împăratului favorabil creştinismului, părţi din ea pot fi considerate drept schiţe ale unui prim tratat de ideologie imperială creştină. Este primul de acest fel din istoria Bizanţului. 1 Cochetand cu mai vechea concepţie a lui Platon că doar filosofii pot fi regi, iar regii, În consecinţă, filosofi, Eusebiu, În Tricennalia, cuvantarea sa cu prilejul a treizeci de ani de domnie a lui Constantin, spune despre acesta că doar el, cu adevărat, a ajuns să
fie şi un filosof.2 Acest titlu este totuşi consecinţa faptului că "s-a străduit să Întruchipeze [ . . . ] forma arhetipală a Împăratului suprem", dovedindu-se Înţelept/ chibzuit (awcpQwv), bun (aya$6c;), drept (bb«uoc;), viteaz (avbQEioc;), cucernic (EvaE�tjc;) şi iubitor de Dumnezeu (cpt.A6$rnc;).3
Aşadar, filosoful, În cazul de faţă Împăratul filosof, este un cpt.A6$rnc;.
Această filosofie, care Înglobează toate virtuţile lui Constantin enumerate de Eusebiu, reprezintă un mod de viaţă nu doar teoretic, ci şi practic. Pană la urmă, această descriere este a unui sfant. Se face treptat trecerea de la filosofia ca ştiinţă, Învăţătură, doctrină, fie ea adevărată sau falsă, la filosofia ca mod de viaţă, dar mod de viaţă creştină, cu o intensă
conotaţie morală, care urmează să se amplifice în mediile monahale prin 1 „Here for the first time is clearly stated the politica! philosophy of the Christian Empire, that philosophy of the State which was consistently maintained throughout the millennium of Byzantine absolutism"; Norman H. Baynes,
„Eusebius and the Christian Empire", În: Annuaire de !'institut de philologie et d'histoire orientales, 2 (1933-34), Melanges Bidez, Bruxelles, 1933, pp. 13-18, aici 13, republicat În: Byzantine Studies and other Essays, Londra, 1955, pp. 168-172.
Vezi: Studiul introductiv al lui Emilian Popescu la traducerea făcută În limba română de Radu Alexandrescu lucrării lui Eusebiu, Viaţa lui Constantin cel Mare, PSB 14, Bucureşti, 1991 (în limba română nu ştiu să existe un studiu mai amplu despre viaţa şi opera lui Eusebiu de Cezareea dedt acesta).
2 „aA î].Swc; biJ Kai. µ6voc; q:,Li\6aoq:,oc; f3aati\euc; oO'toc;", De laud. Const., 5. 4. 11 (PSB 14, 198).
3/bidem., 5. 4. 10-11 (PSB 14, 198).
A fi filosof în Bizanţ
21
izolarea de lume, dar cu aceleaşi obligaţii pentru rugăciune şi faptele milei creştine valabile pentru oricare dintre mărturisitorii lui Hristos.
Viaţa monahală va fi echivalentul vieţii filosofice (f3(oc; cpti\6aocpoc;).
Promotorii conceptului de f3(oc; cpti\6aocpoc; sunt, prin excelenţă, Părinţii Capadocieni. Cu toată această dimensiune teoretico-practică a conceptului de filosofie creştină, ei nu uită de polemica cu „filosofia din afară". Cu atât mai îndreptăţite sunt aprecierile lor cu cât ei reprezintă
tipul de intelectual creştin din secolul al IV-lea cu o puternică formaţie elenistică, trecuţi pe la şcolile celor mai vestiţi profesori păgâni ai vremii.
Sfântul Vasile cel Mare, cel despre care Sfântul Grigorie Teologul spunea că era „filosof Între filosofi, chiar În faţa sistemelor filosofice", este destul de nuanţat cu privire la sensurile termenului filosofza.1 El este cunoscut pentru îndemnul dat tinerilor de a culege din cultura greacă
{păgână) ceea ce este bun, asemenea albinelor care din floare iau doar nectarul.2 Dar, tot pentru el, filosofia profană este valabilă doar În măsura În care „se Înrudeşte cu adevărul",3 nu contrazice datul revelat cuprins În Scriptură. În momentul în care o face, se transformă în „ vorbărie prostească a filosofilor aroganţi".4 Mai mult decât atât, această filosofie nu poate fi considerată decât una deşartă (i:riv µai:a(av cpti\oacpfav), 5
1 Greg. Theol., In laud. Basilii (Or. XLIII), 13. 3. 10: ,,cj>t.A6aocpoc; ev cpt.Aoa6cpmc; JCat TIQO ,:wv ev cpt.Aoaocp(q boyµihwv"; trad. rom. În: Sfântul Grigorie Teologul, Panegiric (cuvânt de laudă) la Sfântul Vasile cel Mare, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009, p. 82.
2 „ Trebuie, deci, şi voi să citiţi scrierile autorilor profani, aşa cum fac albinele; acelea nici nu se duc fără nicio alegere la toate florile, nici nu Încearcă să
aducă tot ce găsesc În florile peste care se aşază, ci iau cât le trebuie pentru lucrullor, iar restul îl lasă cu plăcere. Noi, dacă suntem Înţelepţi, să luăm din cărţi câtni se potriveşte nouă şi cât se Înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm"; Omilia a XXII-a către tineri. Cum pot întrebuinţa cu folos literatura scriitorilor eleni, trad.
rom. de D. Fecioru, în PSB, 17, pp. 566-583, aici pp. 569-570.
3 Vezi nota 76.
4 Horn. in hexaem., 8. 2. 16: ,,<I>euye cj>Arivacpouc; ,:wv ao�aQWV cpti\oa6cpwv"; ,,fugi de vorbăria prostească a falnicilor filosofi", trad. rom. de D.
Fecioru, în PSB, 17, pp. 73-74.
5 In Psalmum XXXII, 7. 3; PSB 17, p. 256.
