22
VASILE ADRIAN CARABĂ
„deşertăciunea celor din afară" (1:wv el;w 1:t)v µa1:m61:17·rn) care „nu-l cunosc pe Dumnezeu" (oi yaq 0Eov ayvoiJaav1:Ec;). 1 Sunt filosofii păgmi nişte atei? În măsura În care dumnezeul la care se raportează nu este Dumnezeul creştinilor.2 Pe de altă parte, filosofia creştină sau „învă
ţătura noastră" este duhovnicească, simplă şi nemeşteşugită.3 Fiind inspirată de Duhul Sfmt, ea este simplă, deci perfectă. Ceea ce este meşteşugit, anume complex, este imperfect. Este o mai veche concepţie grecească
despre perfecţiune.
Filosofie la Sfantul Vasile este mai ales viaţa dusă În totală retragere, castitate, sărăcie, rugăciune, comuniune cu Dumnezeu, dar şi aprofundarea Învăţăturilor Sale. Vorbirea despre Dumnezeu (teologhisirea) şi trăirea În spiritul acestei Învăţături pot fi considerate drept „cea mai înaltă filosofie" (1:t)v avw,:a,:w cptAoaocp(av). 4 Dar, din punct de vedere concret, acest mod de a trăi, mod filosofie (1:q6rroc; cptA6aocpoc;), este echivalentul vieţii monahale.5 Această filosofie nu poate fi practicată declt În sărăcie deplină, dar asumată. Astfel, Sfmtul Vasile vorbeşte voalat Într-una dintre scrisorile sale despre votul sărăciei, leglndu-1 de acest tip de filosofie: ,,De ce-mi alungi din casă pe iubita-mi sărăcie, mama supremei filosofii?". 6 El merge plnă Într-acolo Înclt chiar consideră sărăcia asumată drept filosofie.
În spiritul Sf hitului Vasile, şi prietenul său, Sfmtul Grigorie T eologul, Înţelege viaţa sihăstrească ca viaţă filosofică.7 Sihastrul, cel ce trăieşte 1 Hom. in hexaem., 1. 2. 10; PSB 17, p. 73.
2 Ateismul în Antichitate nu vizează lipsa credinţei Într-o divinitate oarecare, ci credinţa eronată. Atât creştinii din perspectiva păgână, cât şi păgânii din perspectiva creştină, erau numiţi atei.
3 Hom. in hexaem., 3. 8. 32; PSB 17, p. 107.
4 Ep. 8.1.15-16.
5 Basil., Sermo ase. 2, 1; P. G. 31, 881 B, apud Hunger, op. cit., p. 7.
6 Ep. 4.1-2; PSB 12, p. 124.
7 Or. 2. 103; P. G. 35, 504 A (Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont sau Despre preoţie, trad. rom. de pr. Dumitru Fe<:ioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998, p. 231). Sf. Grigorie vorbeşte aici de faptul de a fi renunţat la viaţa filosofică (in trad. rom sihăstrească)
A fi filosof în Bizanţ
23
În singurătate şi În linişte, În afara lumii, este filosoful prin excelenţă1 -
termen pe care îl vedem impus deja În toată lumea creştină a secolului al IV-lea. Nu departe de Capadocia, În. Siria, Sfântul Ioan Gură
de Aur, după ce studiază cu Libanius retorica În Antiohia şi filosofia cu Andragathius,2 se hotărăşte, aşa cum ne spune istoricul bisericesc Sozomen, să cerceteze Sfintele Scripturi şi "să practice filosofia potrivit legii Bisericii";3 ca profesori ai acestei filosofii, Ioan i-a avut pe Carterius şi Diodor,4 cei mai vestiţi asceţi din zonă. Această filosofie, Înso
ţită În mod categoric de asceză, are ca scop asemănarea cu Dumnezeu lucrul cel mai de preţ pentru el, pentru a-şi Îngriji părinţii aflaţi la bătrâneţe şi 1n neputinţă. El îşi îndeplinea o făgăduinţă făcută acestora. Nu cred că a fost cea mai bună alegere înlocuirea de către traducătorul român, poate din comoditatea de a nu da o notă de subsol, a formelor cptAoaocpeiv cu "a duce viaţă sihăstrească",
"a sihăstri" şi cptAoaocpia cu "viaţă sihăstrească".
1 Ep. 94. 1. 3-4: "filosofează în linişte" (tcp' iJauxia<; cptAoaocpei); 111. 1.1:
,,filosofezi În solitudine" ,,r.u cptAoaocpei<; 'tT)V EQT]µiav" ; Expresia Sf. Grigorie din Ep. 223. 2: "cptA6aocpo<; i.biaaµo<;" este tradusă de Herbert Hungerca "viaţă evlavioasă de sihastru/ eremit" (,,frommes Einsiedlerleben", Hunger, Die hochsprachliche ... , p. 7, n. 24).
2 Socrates, Hist. Eccl. 6. 3. 1; Sozomen. Hist. Eccl. 8. 2. 5. Sunt singurele informaţii despre acest personaj, despre care nu ştim dacă a fost sau nu creştin. Fotie (Bibi. 96) preia informaţiile de la istoricii Socrate şi Sozomen. Vezi şi Andragathius 2. În: J. Martindale, The Prosopograph-y of the Later Roman Empire, Volume I, A.D. 260-395, Cambridge at the University Press, 1971, p. 62.
3 Sozomen. Hist. Eccl. 8.2.6.1: ,,eyvwKEL 'tlX<; iEQlX<; CXaKEia-Sm f3(f3i\ou<; Kat KGl'.'ta 8wµov 'tfj<; EKKAT]ata<; cptAoaocpeiv". Nu se poate stabili data luării deciziei de a se dedica vieţii contemplative, deoarece chiar Sfântul Ioan Gură de Aur În Tratatul său despre Preoţie pare să sugereze că imediat după
terminarea studiilor şi-a petrecut o parte din timp mergând la tribunal; că estevorba de faptul că ar fi profesat ca avocat sau nu, este o chestiune disputată şiastăzi. Cert este, oricum, că la terminarea şcolii nu era pătruns de dorinţa de adeveni monah (De Sacerd. I. 2; Despre preoţie, trad. rom. de pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998, p. 20 şi n. 6).
4 Sozomen. Hist. Eccl. 8. 2. 6.: "'taU'tTJ<; bt 'tfj<; cptAoaocpia<; l>Lbamcai\ou<;
... KaQ'tEQL0V 'tE Kal �tobwQov".
24
VASILE ADRIAN CARABĂ
(6µo(waLC; 01:4>)1 şi pogorârea cerului pe pământ. Unde se găseşte această filosofie sau, mai bine zis, unde se află rădăcinile ei? Răspunsul Sfântului Ioan este categoric: ,,Acolo, pe vârfurile munţilor, vei vedea că este multă filosofie, vei vedea cete de Îngeri strălucind În chip de trup omenesc, vei Întâlni pe pământ vieţuire cerească".2 Dar această „filosofie monahală", aşa cum Însuşi Sfântul Ioan Hrisostom o numeşte,3 echivalentul spiritualităţii, nu este doar apanajul călugărilor, căci „poţi trăi şi În oraş şi să duci viaţa pe care o duc monahii În pustie, să pui În practică
filosofia lor". 4 Mai târziu, În secolul al XII-lea, Eustatie de Tesalonic va afirma că monahii care se lasă îndrumaţi În viaţa lor de Învăţătura Sfinţilor Părinţi Întruchipează În ei Înşişi pe adevăratul filosof. 5
Părintele Bisericii care a influenţat cel mai mult Înţelesul noţiunii de filosofie În lumea bizantină este, paradoxal, unul care a trăit În afara ei: Sfântul Ioan Damaschinul. Primµl Părinte al Bisericii care a compus un tratat de dogmatică, considerat prima summa theologica a Bisercii şi după
