26
Art. 2
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
5.2. Cererile evaluabile în bani pentru care se aplică regula înscrisă în art. 3 alin. (1)din O.U.G. nr. 80/2013
Prin cerere evaluabilă în bani, în accepţiunea legislaţiei taxelor judiciare de timbru,se înţelege cererea al cărei obiect are o valoare ce poate fi determinată sub forma unuinumăr. Cererile evaluabile în bani se timbrează potrivit regulii înscrise în art. 3 alin. (1) dinordonanţă în măsura în care nu au regim juridic de taxare special.
Fac parte din categoria cererilor evaluabile în bani pentru care se aplică regulaînscrisă în art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 cererile care au ca obiect plata unei sumede bani, executarea unei obligaţii de a face evaluabile în bani, revendicarea sau predareaunui bun mobil sau imobil, precum şi altele asemenea, pentru care, după cum am arătat,nu s-a stabilit un regim juridic de taxare special.
Redăm în continuare câteva considerente relevante în privinţa subiectului în discuţiedin Decizia nr. 32/2008111, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Uniteasupra unui recurs în interesul legii:
„Clasificarea pe care Legea nr. 146/1997 o face în acţiuni neevaluabile şi evaluabileîn bani are la bază raţiuni fiscale şi nu are nimic comun cu natura patrimonială saunepatrimonială a dreptului dedus judecăţii şi deci cu caracterul evaluabil sau neevaluabilîn bani al proceselor şi cererilor în materie civilă şi comercială la care se referă art. 2 dinCodul de procedură civilă [din 1865 - n.n.] pentru delimitarea competenţei materiale deprimă instanţă.
Aşadar, pentru stabilirea taxei judiciare de timbru urmează să fie avute în vederedispoziţiile şi categoriile de acţiuni folosite de legea specială, în timp ce pentru determinareacompetenţei materiale după valoare şi, implicit, a căilor de atac ce se pot exercita împotrivahotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauzele civile şi comerciale se va avea în vederenatura dreptului care fundamentează acţiunea, particularizând-o şi transferându-i dincaracterele sale.
Se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiţie «transferă»
caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuşi şi, astfel, procesul va putea fievaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanţial, dedusjudecăţii, intră un drept patrimonial, real sau de creanţă.
În consecinţă, ori de câte ori pe calea acţiunii în justiţie se tinde a se proteja undrept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară.
A susţine că există acţiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susţineo contradicţie juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile înbani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebeşte dedrepturile personale nepatrimoniale.
111 Publicată în M. Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008.
Instanţa supremă, în soluţionarea recursului în interesul legii, a stabilit cu efect obligatoriu că
dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. 1865 se interpretează
în sensul că, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind d repturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 2
27
