Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil 1 1 1
inţa autoritatea administrativă competentă în termen de 5 zile de când au aflat de existenţa unui copil lipsit de ocrotire părintească (art. 113 C.fam.), urmând ca autoritatea respectivă să fie cea care va sesiza instanţa competentă să instituie tutela. Autoritatea administrativă competentă este, potrivit noii legi, direcţia generală de asistenţă socială
şi protecţia copilului.
Alegerea persoanei tutorelui nu este condiţionată de existenţa unor calităţi speciale fiind suficient ca aceasta să aibă capacitate de exerciţiu deplină şi bune purtări. Poate fi numită tutore o singură persoană, dar şi soţul şi soţia împreună. Numirea a două persoane ca tutori ai aceluiaşi copil constituie o noutate adusă de Legea nr. 272/2004, care vorbeşte chiar despre „familia care urmează a fi tutore" [art. 41 alin. (2)].
Conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, cei vizaţi pentru desemnarea ca tutore vor fi evaluaţi de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordându-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului. Evaluarea se va face cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească persoana sau persoanele respective pentru a primi un copil în îngrijire.
Pe baza evaluării, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului îi va propune instanţei persoana sau persoanele care trebuie desemnate tutore. Propunerea se va face ţinându-se seama şi de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, precum şi de opinia copilului.
Şi prevederile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 acordă prioritate pentru a fi numiţi ca tutore rudelor, afinilor şi prietenilor familiei copilului, în stare să îndeplinească această sarcină, cu excepţia cazurilor când motive întemeiate se opun.
Legea enumeră expres persoanele care nu pot fi numite tutore. Astfel, potrivit art. 117
C.fam, ,,nu poate fi tutore:
a) minorul sau cel pus sub interdicţie;
b) cel decăzut din drepturile părinteşti sau declarat incapabil de a fi tutore; c) cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări; d) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege şi de a fi ales deputat ( conform situaţiei juridice actuale textul trebuie citit ca referindu-se şi la dreptul de a alege şi de a fi ales senator - n.n.);
e) cel care, exercitând o altă tutelă, a fost îndepărtat din aceasta; f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei".
57.3. Conţinutul ocrotirii minorului prin tutelă. Similar ocrotirii părinteşti şi ocrotirea minorului prin tutelă conţine două laturi: latura personală (care face, în cea mai mare măsură obiect de studiu al dreptului familiei) şi latura patrimonială ( care ne interesează în mod deosebit).
Latura patrimonială a ocrotirii minorului prin tutelă cuprinde administrarea bunurilor minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani; reprezentarea în actele juridice civile a acestui minor şi încuviinţarea prealabilă a actelor juridice civile ale minorului care a împlinit vârsta de 14 ani.
