1 1 0
Persoana fizică
- ambii părinţi sunt necunoscuţi;
- ambii părinţi sunt decăzuţi din drepturile părinteşti;
- ambilor părinţi le-a fost aplicată pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor părinteşti;
- ambii părinţi sunt puşi sub interdicţie;
- odată cu încetarea adopţiei instanţa apreciază că nu este în interesul minorului care a fost adoptat să revină sub ocrotirea părinţilor săi fireşti. 1
Competenţa instituirii tutelei îi aparţine tribunalului dţ: la domiciliul copilului2.
Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revîne tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul (art. 124 din Legea nr. 272/2004).
Potrivit art. 115 C.fam., autoritatea tutelară avea competenţa să-i numească un tutore minorului lipsit de ocrotire părintească atunci când lua cunoştinţă în mod nemijlocit de această împrejurare sau în urma înştiinţării făcute de oricare dintre următoarele persoane: a) persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte minorul;
b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei moşteniri; c) instanţele judecătoreşti, parchetul şi poliţia, cu prilejul pronunţării, luării sau executării unei măsuri privative de libertate;
d) organele administraţiei publice, organizaţiile obşteşti, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.
Atribuindu-i instanţei de judecată competenţa instituirii tutelei legiuitorul nu s-a ostenit să armonizeze prevederile corespunzătoare din Codul familiei cu cele din Legea nr. 272/2004.
Interpretarea coroborată a dispoziţiilor celor două acte normative ne conduce la concluzia că se menţine obligaţia persoanelor enumerate de art. 115 C.fam. de a înşti-1 S-a propus clasificarea situaţiilor în care se poate institui tutele după două criterii: criteriul duratei lor în timp şi criteriul rolului părinţilor în apariţia sau menţinerea lor.
Potrivit criteriului duratei situaţiile pot fi exclusiv permanente, permanente sau temporare, după caz, şi situaţii care pot fi numai temporare. Este exclusiv permanentă situaţia în care ambii părinţi au decedat. Este temporară situaţia în care decăderea din drepturile părinteşti a fost dispusă ca pedeapsă complimentară sau accesorie. Toate celelalte situaţii pot fi, în funcţie de împrejurări, permanente sau temporare.
