persoană în curs de constituire" 3, motiv pentru care viaţa sa este protejată în lunile
avansate de sarcină4, avortul nemaifiind permis decât în acele cazuri în care sănătatea
sau chiar viaţa mamei ar fi altfel puse în pericol.
Mai mult, în doctrina recentă s-a propus o analiză nouă: copilul nenăscut, chiar
dacă nu este dotat cu personalitate juridică, poate face obiectul unei protecţii minime,
în calitate de fiinţă umană potenţială, beneficiind cu acest titlu de un drept la integritatea fizică5• Avortul, justificat de un imperativ absolut, cel al libertăţii şi protecţiei
femeii în stare de suferinţă, ar constitui doar o excepţie. 6
Dezbaterea a fost relansată de Curtea de Casaţie a Franţei, prin pronunţarea în
plen, la 17 noiembrie 2000, a unei decizii privind acţiunile în responsabilitate civilă
formulate contra medicilor ale căror greşeli au contribuit direct sau indirect la naşterea
unui copil handicapat (/ 'ajfaire Perouche). În considerentele deciziei se reţin următoarele: ,,Din moment ce erorile comise de un medic într-un laborator în executarea unui
contract încheiat cu o femeie însărcinată (nedetectarea rubeolei) au împiedicat-o pe
aceasta să-şi exercite alegerea de a întrerupe sarcina, cu scopul de a evita naşterea unui
copil atins de un handicap, acesta din urmă poate solicita repararea prejudiciului care
1 D. Bakouche, op. cit., p. 27 (autorul vede în acest fapt un argument pentru teza confonn cărei embrionul este un lucru).
2 Pentru o prezentare a soluţiilor oferite acestei probleme în jurisprudenţa pronunţată de tribunale aparţinând unor state diferite, a se vedea A. T. Moldovan, Tratat de drept medical, Ed.
Ali Beck, Bucureşti, 2002, p. 257-258.
3 F Zenati-Castaing, Th. Revet, op. cit., p. 234.
4 Potrivit art. 190 alin. (1) lit. c) C.pen. avortul constituie infracţiune dacă vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni.
5 Constatând că pe plan european nu există un consens asupra naturii şi a statutului juridic al embrionului şi al fetusului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că nu este de dorit şi nici posibil actualmente să se răspundă în abstract la chestiunea de a şti dacă copilul nenăscut este o „persoană" în sensul art. 2 din Convenţie. În considerentele deciziei sale Curtea a reţinut totuşi că potenţialitatea acestei fiinţe şi capacitatea sa de a deveni o persoană trebui să fie protejate în numele demnităţii umane, fără a face din embrion o persoană care ar avea dreptul la viaţă în sensul art. 2 din Convenţie (C.E.D.O., 8 iulie 2004 - 53924/00, aff. Vo c/
France, cu comentariu de I. Berro-Lefevre, Recueil Dalloz, nr. 35/7176 din 7 octombrie 2004, p. 2535-2536).
6 A. Batteur, Droit de personnes, de la familie et de incapacites, L.G.D.J, Paris, 2007, p. 56.
