c. in personam.
947. Graţierea constă în:
a. înlăturarea, în tot sau în parte, a executării pedepsei aplicate; b. comutarea pedepsei aplicate în una mai uşoară;
c. înlăturarea, în tot sau în parte, a pedepsei prevăzute de legea penală.
948. Graţierea este individuală:
a. atunci când este acordată unei persoane determinate; b. atunci când este acordată pentru o categorie de condamnări; c. atunci când este acordată unui grup de persoane determinate.
949. În funcţie de criteriul întinderii efectelor sale, graţierea poate fi: a. totală sau parţială;
b. condiţionată sau necondiţionată;
c. individuală sau colectivă.
950. Graţierea poate avea drept obiect:
a. pedepsele neexecutate;
b. pedepsele a căror executare este în desfăşurare;
c. pedepsele în cazul cărora a intervenit prescripţia executării.
