a. constituie o cauză specială de nepedepsire;
b. nu comportă relevanţă juridică;
c. are calitatea unei circumstanţe atenuante.
1253. Infracţiunea de obstrucţionare a justiţiei (art. 271 C. pen.): a. necesită o condiţie specială, aceea a avertizării prealabile a făptuitorului de către organul de urmărire penală, instanţă ori judecător asupra consecinţelor faptelor sale; b. este o infracţiune de pericol;
c. este o infracţiune de rezultat.
1254. Infracţiunea de influenţare a declaraţiilor (art. 272 C. pen.): a. este lipsită de obiect material;
b. poate avea ca obiect material corpul persoanei, atunci când fapta se comite prin constrângere; c. nu poate avea ca subiect activ persoana care a săvârşit faptele în legătură cu care ia naştere cauza penală, întrucât o altă soluţie ar echivala cu autoincriminarea.
1255. În cazul infracţiunii de mărturie mincinoasă (art. 273 C. pen.): a. infracţiunea se poate reţine într-o cauză penală, civilă sau orice altă procedură în care se ascultă martori;
b. interpretul nu poate fi subiect activ;
c. infracţiunea se poate reţine numai în legătură cu o cauză penală sau civilă.
1256. La infracţiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 C. pen.): a. subiect activ poate fi şi un membru de familie;
b. inculpatul poate avea calitatea de subiect activ, însă numai în mod excepţional; c. nu pot fi subiecţi activi partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
1257. În cazul infracţiunii de mărturie mincinoasă (art. 273 C. pen.): a. coautoratul nu este posibil;
b. instigarea nu este posibilă;
c. elementul material poate consta şi într-o inacţiune.
1258. Nu poate fi reţinută infracţiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 C. pen.): a. în situaţia în care martorul a invocat dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva autoincriminării; b. în cazul faptei omisive, dacă martorul nu a fost întrebat asupra împrejurării respective, esenţiale pentru soluţionarea cauzei;
c. dacă martorul nu are cunoştinţă de fapte sau aspecte esenţiale ale cauzei.
