Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei
209
b. infracţiunii de favorizarea infractorului (art. 269 C. pen.); c. complicităţii la infracţiunea din săvârşirea căreia provine bunul respectiv.
1246. În situaţia în care A îl ameninţă pe B că îl va ucide dacă nu îşi retrage declaraţiilefăcute într-o cauză penală, se va reţine:
a. numai infracţiunea de ameninţare (art. 206 C. pen.), tentativa la infracţiunea de influenţare a declaraţiilor (art. 272 C. pen.) nefiind pedepsită;
b. infracţiunea de influenţare a declaraţiilor (art. 272 C. pen.), care absoarbe infracţiunea de ameninţare (art. 206 C. pen.);
c. infracţiunea de ameninţare (art. 206 C. pen.) în concurs cu infracţiunea de influenţare a declaraţiilor (art. 272 C. pen.).
1247. Pedeapsa aplicată tăinuitorului:
a. nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor; b. pedeapsa concretă aplicată tăinuitorului poate fi mai mare decât cea aplicată autorului faptei prevăzute de legea penală din care provine bunul; c. este egală cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.
1248. În cazul infracţiunii de tăinuire (art. 270 C. pen.): a. subiectul activ trebuie să cunoască natura infracţiunii din care provine bunul; b. existenţa unei cauze care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale pentru fapta din care provine bunul nu împiedică reţinerea infracţiunii de tăinuire; c. dacă o persoană realizează mai multe modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii, se va reţine un concurs de infracţiuni.
1249. Constituie infracţiune de obstrucţionare a justiţiei (art. 271 C. pen.): a. fapta persoanei care împiedică, fără drept, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată să efectueze un act procedural;
b. fapta inculpatului care împiedică, fără drept, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată să efectueze un act procedural;
c. fapta suspectului care împiedică, fără drept, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată să efectueze un act procedural.
1250. Obstrucţionarea justiţiei (art. 271 C. pen.):
a. poate fi săvârşită în formă continuă;
b. în varianta refuzului, poate fi săvârşită în formă continuată; c. este o infracţiune de consumare imediată.
1251. Refuzul unei persoane de a pune la dispoziţia organului de urmărire penală, întot sau în parte, datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, solicitate înmod expres, în condiţiile legii, în vederea soluţionării unei cauze penale, manifestatulterior avertizării asupra consecinţelor faptelor sale, constituie: a. infracţiunea de tăinuire (art. 270 C. pen.);
b. infracţiunea de favorizare a infractorului (art. 269 C. pen.); c. infracţiunea de obstrucţionare a justiţiei ( art. 271 C. pen. ).
