Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei
207
b. se poate reţine dacă între favorizator şi făptuitor nu a existat o înţelegere prealabilă; c. în cazul în care cel care a săvârşit fapta penală nu este trimis în judecată, poate exista răspundere penală pentru favorizator.
1234. În cazul sesizării în legătură cu săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală
de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală: a. plângerea sau denunţul pot fi formulate in rem;
b. plângerea sau denunţul pot fi depuse şi la un organ judiciar necompetent; c. învinuirea mincinoasă poate fi realizată şi prin denunţ anonim, dacă ulterior persoana care a făcut sesizarea este identificată.
1235. Momentul consumării infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare(art. 268 C. pen.):
a. este reprezentat de momentul întocmirii sesizării sau denunţului; b. coincide cu momentul prezentării denunţului sau plângerii organului judiciar; c. este reprezentat de momentul la care s-a dovedit că infracţiunea este nereală.
1236. La infracţiunea de favorizare a făptuitorului (art. 269 C. pen.): a. pedeapsa pe care o primeşte favorizatorul nu poate fi mai mare decât pedeapsa pe care o primeşte autorul faptei;
b. favorizarea săvârşită de un membru de familie nu constituie infracţiune; c. favorizatorii nu pot fi participanţi la săvârşirea faptei penale în legătură cu care se realizează fapta de favorizare.
1237. Dacă un procuror sau judecător produce probe nereale, în scopul de a dovediexistenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirii acesteia de către oanumită persoană:
a. se va reţine infracţiunea de cercetare abuzivă (art. 280 C. pen.); b. se va reţine infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (art. 268 C. pen.), varianta agravată;
c. se va reţine infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (art. 268 C. pen.), varianta de bază, cu aplicarea unei circumstanţe agravante.
1238. Fapta unei persoane care, aflându-se în executarea unei pedepse cu închisoarea de 7 ani, de a sesiza organele de urmărire penală, afirmând că el esteautorul unei infracţiuni, pe care de fapt nu o săvârşise, pentru a zădărniciurmărirea penală împotriva adevăraţilor vinovaţi:
a. constituie infracţiune de inducere în eroare a organelor judiciare (art. 268 C. pen.); b. constituie infracţiune de favorizare a făptuitorului (art. 269 C. pen.); c. nu constituie infracţiune, întrucât, deşi autorul a dat ajutor făptuitorilor, fapta sa echivalează cu o autodenunţare.
