c. funcţionarul public care a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către alt coleg.
1228. Infracţiunea de omisiune a sesizării (art. 267 C. pen.): a. poate fi absorbită de infracţiunea de tăinuire (art. 270 C. pen.); b. poate fi absorbită de infracţiunea de favorizare a făptuitorului (art. 269 C. pen.); c. nu se pedepseşte dacă persoana ce a săvârşit fapta ce nu este sesizată este membru al familiei funcţionarului.
1229. Infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (art. 268 C. pen.): a. este lipsită de obiect material;
b. poate avea ca obiect material probele produse sau ticluite; c. poate avea ca subiect activ şi o persoană vătămată prin săvârşirea unei infracţiuni.
1230. Infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (art. 268 C. pen.): a. se poate reţine şi dacă sesizarea mincinoasă este cu privire la un fapt de natură civilă; b. pentru a se reţine în formă consumată este necesar ca denunţul sau plângerea prin care se face sesizarea nereală să îndeplinească toate condiţiile impuse de lege pentru aceste moduri de sesizare;
c. se poate comite prin producerea sau ticluirea de probe nereale.
1231. Infracţiunea de omisiune a sesizării (art. 267 C. pen.): a. poate fi comisă sub forma tentativei, care nu este pedepsită; b. se poate comite cu intenţie sau din culpă;
c. nu are obiect material.
1232. Constituie infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (art. 268
C. pen.):
a. fapta de a sesiza penal, prin denunţ sau plângere cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte, de către o persoană necunoscută, ştiind că aceasta este nereală;
b. fapta de a sesiza penal, prin denunţ sau plângere cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, având suspiciuni că aceasta este reală; c. fapta de a sesiza penal, prin denunţ sau plângere cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală.
1233. Infracţiunea de favorizare a făptuitorului (art. 269 C. pen.): a. se poate reţine şi dacă între favorizatorul şi făptuitorul unei fapte penale a existat o înţelegere anterioară;
