230
Drept penal. Partea specială • Teste-grilă
1373. Infracţiunea de fals în declaraţii (art. 326 C. pen.): a. este absorbită în infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (art. 268 C. pen.); b. nu este absorbită în infracţiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 C. pen.); c. poate fi comisă de învinuit sau inculpat atunci când declaraţia acestora este neadevărată.
1374. Infracţiunea de fals privind identitatea (art. 327 C. pen.): a. nu se poate realiza prin atribuirea unei identităţi false; b. nu va subzista dacă făptuitorul foloseşte un nume imaginar; c. se va reţine dacă o persoană foloseşte un paşaport fals la punctul de trecere a frontierei.
1375. Fapta inculpatului de a depune o adeverinţă falsă, în scopul de a i se recunoaşteca vechime în muncă timpul trecut în această adeverinţă, dacă falsul a fost descoperit cu ocazia verificării conţinutului adeverinţei, după depunerea acesteia, însituaţia în care nu inculpatul a fost cel care a realizat falsul: a. constituie infracţiune de uz de fals (art. 323 C. pen.) chiar dacă falsul a fost descoperit imediat după întrebuinţare, fiind o infracţiune cu consumare instantanee; b. nu constituie infracţiune de uz de fals (art. 323 C. pen.) în formă consumată, falsul fiind descoperit imediat;
c. constituie infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, chiar dacă nu inculpatul a fost cel care a realizat falsul.
7. INFRACTIUNI
